1 Noiembrie – Ziua mortilor

Maine este 1 Noiembrie, Ziua Mortilor. Fiecare avem pe cineva sa plangem, de care sa ne aducem aminte, mai rar sau mai des, dar sigur de 1 Noiembrie. Amintiti-va de cei dragi care nu mai sunt printre voi. Aduceti-le un omagiu mergand la cimitir, depuneti o floare la mormantul lor, aprindeti o lumanare. Ei merita mult mai mult ! Daca nu va e la indemana, mergeti la biserica  aprindeti o lumanare, spuneti o rugaciune si meditati. Ziua de 1 Noiembrie este o zi trista, o zi in care ne dam seama ca puteam face mult mai mult pentru cei dragi, atunci cand erau in viata, dar din pacate elogiile, parerile de rau, acum sunt tardive. Aceste persoane dragi noua aveau nevoie de dragostrea noastra declarata atunci cand erau langa noi. Poate acolo sus, unde sunt se uita la noi si ne iarta.   

O lacrima pe mormant si Dumnezeu sa va odihneasca in pace !

Halloween

Halloween e o sarbatoare care a migrat foarte interesant, din Europa spre America si inapoi in Europa. In calendarul catolic, data de 31 octombrie reprezenta pentru occidentali sarbatoarea tuturor sfintilor. Dupa 1999 a ajuns si in Romania. Are radacinile in sarbatorile medievale dedicate mortilor, iar mastile – cat mai urate – aveau proprietati de purificare si de exorcizare. Scheletele, de exemplu, se gasesc prezente in sarbatorile medievale , uneori purtate in fruntea procesiunilor. Pana prin anii ‘30, in America, Halloween-ul adus de colonistii englezi, devenise o sarbatoarea seculara, dar centrata pe comunitate, cu parade si petreceri raspandite prin tot orasul. In timpul festivitatilor, sarmanii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte numite “prajituri de suflet” in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morti din familia lor. Aceasta traditie era un mod relativ necostisitor pentru ca toata comunitatea sa se bucure de sarbatoare. Oamenii ofera copiilor sau celor care le suna la usa costumati o mica atentie  – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.

Happy Halloween !
 

Maine din nou la treaba

Maine incep serviciul. A fost un concediu placut, desi perioada aleasa nu este una obisnuita. Asa a fost sa fie ! Oricum ma bucur ca am reusit si acum, si mai ales am reusit sa plec putin “afara”. Va recomand tuturor sa faceti escapade de cate ori aveti ocazia si folositi toate lunile anului, nu numai vara sau iarna. Fiecare luna are farmecul ei, natura este tot timpul in schimbare si merita vazuta. Din pacate locul meu de munca nu-mi permite si o vacanta de iarna, dar asta e, trebuie sa ma gandesc ca vine si vara…..   

Ce vina are un copil ?

Citind ieri stirile, am fost impresionata de doua cazuri extreme. Decesul lui Nicolae Dobrin, un as al fotbalului si cazul Teodorei Georgescu, fetita Lilianei Stanciu si a lui Mita (de la Bere Gratis), nume cunoscute din lumea muzicii si a radioului. Doamne, cum se poate ca aceasta boala cumplita sa loveasca un copil de numai doi anisori ! Este nedrept, ramai consternat sa afli ca un copil are cancer ! Acesta este intradevar un mare necaz si noi ne vaitam pentru tot felul de fleacuri (ca nu avem apa, ca nu avem curent, ca nu putem merge undeva, ca masina s-a stricat, ca ploua, ca patrupedul vecinului latra…..). Felicitari tuturor celor care au reusit sa stranga banii necesari tratamentului fetitei. Felicitari Mihaelei Radulescu care s-a implicat direct in acest caz, precum si in rezolvarea altora similare, indiferent de conditia sociala a parintilor. Stimati forumisti, boala nu alege, de ce sunteti rai chiar si atunci cand este vorba de un copil, indiferent al cui este ? Mi-as dori sa vad ca se implica mai multi oameni cu bani in astfel de cazuri. Politicieni, oameni de afaceri, voi nu aveti copii ? Nu evitati sa va popularizati si faptele bune, astfel poate se vor alatura si altii.  In vorbe toti suntem grozavi, dar in fapte…..mai putin. Fundatia care se doreste infiintata poate fii sustinuta de fiecate dintre noi. Multa sanatate micutei Teodora si putere parintilor.  

Cum se promoveaza un eveniment – EURO 2008

In Austria am gasit ceea ce noi nu stim sa facem (parca numai asta). Sa organizam evenimente si sa facem reclama cu mult timp inainte. La ei se face reclama de pe acum la Campionatul European de Fotbal EURO 2008 a carui turneu final ca fi gazduit de Austria si Elvetia. Se vand deja obiecte promotionale de tot felul, sunt afisate drapele, sunt postere uriase pe strazi.

Tara in care traim !

Poate ar fi trebuit sa ma bucur ca am ajuns acasa. Da, pentru ca-mi intalnesc fiul, pentru ca-mi vad colegii, pentru ca aici este casa mea. Dar cand ma gandesc ca toate acestea ar putea exista in alte conditii, ma apuca ciuda. La intrarea in tara pe la Vama Nadlag, ce credeti ca te intampina ? Un poster urias cu Stolojan. Venind din afara nici nu stii ce se intampla ! Dupa ce am prins la radio stirile am revenit la realitatea politica a Romaniei. Este unul din candidatii la Europarlamentare ! Oare acesti indivizi au fost vreodata cu masina mica proprietate personala pe drumurile din tara ? Au simtit deosebirea dintre soselele  europene si cele romanesti ? Nu cred. Ei umbla cu sofer, cu masina de servici.  In schimb au umblat in toata lumea cu avionul, iar de la aeroport la hotel, la intalniri fara nici un rost. Ar trebui sa circule pe drumurile din Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Elvetia si pe urma, numai de la Timisoara la Deva sau de la Arad la Deva (toate sunt la fel). Chiar nu-si dau seama ca oricat am vrea sa facem turism, fara sosele nu se poate ? Cine-si distruge masina numai de placerea de a schia in Parang, Straja, Paltinis sau chiar Sinaia si Predeal.

Viena, orasul valsului

Am ajuns la Viena in 25.10.2007 dupa un drum foarte placut, desi timpul nu a fost chiar favorabil. A plouat continuu si culmea, la sosirea in Viena masina era curate. Ne-am cazat destul de repede la Hotel Novotel, undeva la intrarea in Viena, destul de scump si nici macar nu am avut internet ! Dar cum era seara, era destul de riscant sa ratam ocazia.  Dupa cazare am plecat in centrul Vienei, unde am facut o plimbare de cateva ore si ceva cumparaturi. Seara am cazut ca mustele. A doua zi dupa micul dejun, am aflat ca astazi toate magazinele sunt inchise fiind Ziua Nationala a Austriei. Asa ca am plecat sa vedem despre ce este vorba. Ne-am oprit la Palatul Schonbrunn, unde parca toata Austria, Ungaria si Cehoslovacia si-ar fi dat intalnire. O multime de masini si autocare. Am dat o tura prin gradinile palatului, am cumparat cateva suveniruri si am plecat mai departe. Palatul se vizita, dar era foarta multa lume care astepta sa intre si cum noi am fi vrut sa vedem toata Viena intr-o zi, nu am avut rabdare, asa ca, la drum. La sugestia unor prieteni am incercat sa gasim Hundertwasserhaus, dar si cu GPS tot nu am reusit. Atunci am mers in Piata Prefecturii unde era o manifestie a Politiei si Pompierilor. Faceau exercitii demonstrative. De aici la Palatul Hofburg, de fapt in piata palatului, unde era expusa cea mai moderna tehnica de lupta, alaturi de cea de epoca. Ceva impresionant chiar si pentru necunoscatori. Binenteles ca era organizata si o manifestatie contra pe muzica ruseasca si jaz. Totul foarte pasnic. Dupa ce sotul meu a facut poze la tot ce se putea, am facut o plimbare pe bulevardele pietonale, cu foarte multa lume la plimbare, calma, linistita, care stie sa sarbatoreasca asa cum se cuvine, o zi importanta pentru tara lor. Pe strazi gaseai de mancare de toate: castane coapte, hamburgeri, hot-dog, porumb fiert, placinte de tot felul, cartofi prajiti si clatite, covrigi si cornuri calde precum si bauturi ca vin fiert, limonada, cola, apa minerala, bere. Ce mai, de toate, mai putin fumul nostru de gratar si mici. Asta e, fiecare cu stilul lui de a sarbatorii. O, am uitat de minunata lor muzica, de la valsul vienez, muzica traditionala la cea de famfara. Minunat ! Cand am inceput sa nu ne mai simtim picioarele de oboseala, am plecat. Ne-am recuperate masina dupa ce am platit parcarea (18 eur) si la drum. Am facut un popas la Prater, parcul de distractii vienez. Desi era foarte frig si se intuneca, lume destul de multa pentru acest sezon. Am trecut pe la toate masinariile, am facut ceva poze si cand sa plecam, ne-am ratacit in parcul alaturat. Cred ca am facut ceva km pana cand o doamna ne-a indrumat spre directia buna. Mai trist era ca deja se facuse noapte si orientarea in spatiu era din ce in ce mai greoaie, desi sotul meu are un simt al orietatii foarte bun, spre deosebire de mine care stau bine cu memorie vizuala, si-mi dau seama daca am trecut pe undeva sau nu. Oricum totul e bine cand e termina cu bine. Cand ne inghetasera picioarele si ne durea spatele de atata mers pe jos, ne-am indreptat spre “casa”. 

Castelul Schoenbrunn

Palatul Prefecturii

Palatul Imperial

Gradina Palatului Imperial

Roata Mare din Parcul Prater

Noi unde disparem……

Ca de obicei, la prima ora intru sa vad ce a mai facut Criserb ieri. Mi-a fost dat sa gasesc un post inteligent pe care l-am citit cu interes. Da, si eu sustin initiativa Aniei. Sunt chiar indignata de ceea ce se intampla in tara asta cu agricultura si taranul roman. Cu oameni de afaceri ca cel prezentat in postul Aniei si cu primari ca dul Boc (sunt si multi altii), va trebui sa consumam numai legume si fructe din marketuri, care binenteles sunt olandeze, turcesti, italiene, spaniole. Nu am nimic cu aceste tari, imi sunt chiar foarte dragi, dar de ce sa nu manance ei din produsele noastre, care chiar daca nu sunt “umflate cu pompa” sunt mult mai gustoase. Aici ar trebui domnii de la agricultura sa umble. Sa initieze proiecte pentru taranul roman prin care sa se aduca banii UE pentru modernizarea si usurarea muncii acestor oameni ai satelor. Azi-maine satele romanesti vor fi doar o amintire. Sunt de acord ca se poate moderniza orice piata, ca taranul are si el nevoie de un mod civilizat de a-si vinde produsele, ca are nevoie de transport si cazare, dar pana a practica asemenea chirii, a pune internet si plasma in piata este ceva de domeniul stiintifico-fantastic. Domnilor, trezitiva ! Voi de unde consumati produsele ? Ce intrebare stupida, voi mancati numai in restaurante de lux si fructe de mare ! In ceea ce priveste Clujul este orasul meu de suflet, cunosc bine atat orasul cat si vestita Piata Mihai Viteazul. Clujeni, voi sunteti niste oameni mai altfel, sustineti initiativa Aniei ! . Daca cedati, se va creea un precedent si astfel vor disparea rand pe rand pietele romanesti, produsele romanesti si taranul roman. Nu uitati ca si aceasta categorie sociala are dreptul la viata, la un trai civilizat. Pe aceasta tema cred ca as putea scrie mult, dar poate alta data.    

Florile, una din pasiunile mele

Am ajuns la Linz. Astazi nu scriu nimic despre calatorie. Va arat cateva poze cu aranjamente florale din hotel, restaurant,  precum si flori naturale din oras. In orice anotimp au farmecul lor. Nu conteaza ca este toamna, ele sunt facute sa inveseleasca locul in care sunt amplasate, sa te faca sa te simti bine. Si cum eu sunt o iubitoare si de flori (o sa va spun altadata ce pasiuni mai am), am facut multe fotografii, dintre care aleg astazi cateva.

Sper ca am reusit sa va colorez putin aceasta toamna cenusie si sa va demonstrez ca prin munca si un strop de imaginatie se obtin efecte deosebite. Aici totul are culoare. Incercati macar voi, cei mai tineri sa nu va lasati coplesiti de aceasta culoare caracteristica Romaniei, cenusiul. Culoarea arata starea sufleteasca a omului. Tineri sau mai putin tineri avem nevoie de multa culoare !

Burg Hohenwerfen

Langa satul Werfen (daca asa arata un sat…..), se poate vedea un peisaj facut de mana omului: castelul Burg  Hohenwerfen, care domina peisajul natural din inaltul stancilor. 

Fortareata a fost  inceputa de arhiepiscopii de Salzburg, in sec. Al XI-lea. A fost marita la forma ei actuala spre sfarsitul secolului al XVI-lea, prin adaugarea unui sistem extins de aparare exterioara. 

 

Fortareata creeaza o excelenta impresie despre sistemele de aparare medievale. Urcarea la castel se face cu telecabina.

 

Cu ajutorul unui ghid cu tinuta medievala, am patruns in maruntaiele castelului afland povestea fiecarei incaperi. S-a pornit din capela castelului urmand pe rand camerele de tortura, sala armelor si munitiilor, depozitul de atelaje , sala cu armuri, turnul cu ceas, incaperile personale ale cavalerior.  

Un vizitator s-a sacrificat !

Aici nu s-a oferit nimeni !

 

Seamana perfect cu incaperile traditionale ale pensiunilor locale

O imagin de epoca si la plecare

De la inaltimea castelului, o panorama superba.

Foarte impresionanta  prezentarea care te transpunea in timp si spatiu.