Mutarea…..episodul doi

Fiul meu ne explica cum e cu mutatul. Da e cam complicat, mai ales cand nu ai nimic. Dar nu e mai grozav nici cand te muti dintr-o casa in alta. Tin minte ca acum ….. multi ani ne-am mutat de la doua camere la patru camere. Am carat la lucruri ca nu mai pribideam. Nu ne imaginam unde au incaput atatea  in doua camere. Va dati seama cam cum ar fi acum ? Nici nu vreau sa ma gandesc. In ceea ce priveste comentariul sotului meu ca am inceput sa dau sau sa arunc tot, este prea mult spus. Da, intr-adevar am inceput sa fac cadou diverse lucruri care-mi prisosesc. Prefer s-o fac acum, sa fac alti oameni fericiti, sa dau din ceea ce nu mai folosesc, sa aduc bucurie in sufletul celor care merita un trai mai bun si nu au posibilitate. Oricum nu duc cu mine nimic pe lumea cealalta. Asta e, am trecut printr-o experienta asemanatoare cand au disparut cele mai dragi fiinte, parintii mei, cand a trebuit sa eliberez un apartament plin de lucruri stranse cu greu intr-o viata de om. Si credeti-ma nu a fost usor !  Bunica mea, la 80 de ani m-a chemat o data si mi-a dat un set de farfurioare de compot (ceva unicat) , spunandu-mi ca este bucuroasa sa faca acest gest cat traieste, sa ma vada bucuroasa atunci, ca dupa disparitia ei oricum nu mai conteaza. Cred ca varsta te face mai intelept. In ceea ce-l priveste pe sotul meu, el strange tot, trebuie - nu trebuie, dar cine stie poate o data si o data…..or fi de folos la ceva !