Herculane – Orsova – Dunarea la Cazane

Astazi dimineata, vesnica intrebare: unde mergem. Ideea era sa mergem la Herculane, dar cum ne-am trezit cam tarziu, nu stiu daca sa mergem acolo sau nu. Oricum am plecat. Am ajuns la Tg Jiu si de acolo prin Baia de Arama directia Herculane. Un drum splendid de care am fost incantati de fiecare data.

Am facut cateva popasuri pentru a imortaliza frumusetea peisajului.

 

Cerna, limpede, cu miros de gratar si mici.

Cateva cabanute la intrarea in Herculane.

Asa arata fosta perla a Bailor Herculane.

E tot ce a ramas din emblema statiunii.

Dupa o tura prin statiune, printre ruine si “noutati”, printre saraci si bogati, pe strazi inguste si foarte aglomerate (tarziu ne-am dat seama ca aglomeratia se datoreaza si vestitei “spirale”), am plecat spre Orsova. O zona frumoasa, dar saraca, dupa parerea mea. In Orsova caldura mare, mon cher. Am trecut urgent prin oras, pentru ca destinatia era Dunarea la Cazane prin Eselnita. O zona plina de cabane, cabanute, pensiuni, case si casute. Toate cu iesire la Dunare. Va dati seama ca sunt a oamenilor cu stare din zona si nu numai. La intrarea in Cazane ne intampina falnic Decebal.

Dupa ce l-am salutat pe Decebal, l-am intrebat de sanatate si i-am dat instructiuni pretioase legat de paza Dunarii, am plecat putin mai departe in defileu. La manastirea Mraconia sau Manastirea de sub Ape se auzea slujba de duminica.

Manastirea Mraconia a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, caci datorita reliefului, prin ingustimea din loc in loc a defileului nu puteau trece simultan doua vase. Din cauza acestor ingustari si largiri ale fluviului, locul a primit numele de Cazanele Dunarii. Este un loc superb.

Este, cred locul cel mai ingust al Dunarii, cel mai aproape de malul vecinilor de peste Dunare, sirbii.

Se vad de o parte si alta tunelurile de pe malul calalalt al Dunarii. Uitandu-te la aceste locuri gandul iti zboara spre alte vremuri, cand Dunarea a inghitit in apelei involburate suflete omenesti, suflete care doreau libertate. Daca ar putea vorbii, cred ca ar avea multe de povestit. Acum vemurile sunt altele, poti trece in voie atat pe aici cat si pe malul celalalt. Nu te opreste nimeni, pentru nimic. Poti fotografia in voie, poti sta la soare, te poti uita intr-o parte si alta fara teama. Totul este minunat. Am trecut prin aceste zone si inainte de ‘89 si granicerii cereau acte de identitate si te atentionau sa nu stationezi prea mult. Alte vremuri….

Parca si vegetatia este mai frumoasa. Te imbie la meditatie, la voie buna si relaxare. Dupa ce ne-am incarcat bateriile pentru inca o saptamana, am plecat spre casa, de data aceasta prin Turnu Severin. O excursie frumoasa pe care o recomand celor dornici de plimbare, relaxare si nou.