Un cimitir in Franta

Dupa ce am vizitat orasul Orleans, am plecat sa vedem cateva castele de pe Valea Loarei. Orientandu-ne dupa GPS (sotul meu) si eu dupa harta, am luat-o spre Chambord. Am trecut prin cateva localitati mai nici (probabil sate la ei) si am nimerit pe o straduta unde era si intrarea intr-un cimitir. In general nu-mi place sa vizitez asemenea locuri macabre, dar de data aceasta, poate din curiozitate, poate ca arata mai altfel, poate ca avea poarta deschisa, nu stiu, dar am pasit stinghera in locul acela sacru, plin de liniste si pace sufleteasca. O femeie tocmai iesea, asa ca am ramas numai eu si sotul meu sa ne minunam de ceea ce vedeam si binenteles sa facem cateva fotografii. Un cimitir bine aranjat, bine organizat, destul de mic (am aflat ulterior ca era cimitirul noi), curat si mai ales cu monumente funerare interesante si destul de ciudate pentru noi. De ce ? Iata:

As fii fotografiat fiecare mormant, dar din respect pentru cei care se odihnesc acolo m-am limitat la cateva. Era totul atat de deosebit, atat de perfect incat nu puteam sa nu iau cu mine o amintire. Pe fiecare mormant erau placute din marmura cu o dedicatie pentru cel plecat, din partea celui drag ramas pe aceasta lume. Florile foarte colorate erau artificiale, ceea ce datea locului parca o nota de prospetime. Nu stiu, dar ceea ce am simtit in acel moment nu se compara cu ceea se simt cand pasesc intr-un cimitir de la noi, chiar daca aici se odihnesc cei dragi. Pentru toti cei de acolo si de oriunde, un pios omagiu.