Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Grossglockner-Hochalpenstrasse

Dupa o noapte in apropiere de Villach am plecat spre Kaprun, statiune binecunoscuta de schiorii romani. Drumul pentru mine a fost foarte greu din cauza traversarii Alpilor pe drumul Grossglockner-Hochalpenstrasse, unul dintre cele mai spectacluloase si periculoase drumuri pe care le-am vazut. Drumul este situat in parcul national Hohe Tauern, face legatura intre Zell Am See si Lienz si trece pe langa cel mai inalt varf din Austria: Grossglockner (3,798m) si pe langa ghetarul Pasterze.

Drumul are lungimea de 48 km si ajunge la inaltimea de 2,504 metri. Pana la una din portile de intrare pe acest drum, unde am platit 28 EUR, am mers pe un drum foarte ingust, folosit de localnici pentru a ajunge la casele lor raspandite pe munte. Ma rugam sa nu vina nici o masina din sens opus, desi din loc in loc erau refugii pentru a permite trecerea altei masini. Oricum se mergea incet, civilizat si cu mare grija.

Cand am vazut poarta care se intindea pe doua benzi m-am linistit, dar nu mi-am revenit decat mult mai tarziu. Pe tot parcursul drumului sunt tablite care indica inaltimea la cere te afli si esti atentionat sa conduci incet si fara zgomot (probabil marmotele invelesc ciocolata si sa nu le deranjam).

Primul popas l-am facut la altitudinea de 1913 metrii,

unde am facut cateva fotografii,

am citit despre rezevatia in care ne aflam, am spus o rugaciune la o mica troita si am plecat mai departe.

Chiar si acolo civilizatia este la ea acasa. Nu poti sa crezi pana nu vezi, chiar nici o hartiuta pe jos, iar tomberoane in ton cu peisajul, la fiecare pas.

Dupa ce mi-am revenit cat de cat, am purces mai departe atingand inaltimea de 2504 metrii. Din nou popas, din nou fotografii.

La cota 2504 metrii am parcat si alaturi de alti multi turisti am admirat zona, am admirat acest superb drum, am admirat priceperea si dorinta austriecilor de a crea conditii pentru un turism civilizat. Gasesti aici suveniruri dintre cele mai variate,

poti consuma o cafea sau o apa minerala, poti citi pe stative speciale istoria soselei,

despre rocile gasite si probabil si folosite in constructie,

vezi „utilajele” destul de rudimentare dar foarte eficiente la vremea lor, acum loc de joaca pentru copii

citesti despre flora si fauna din munti.

Totul in conditii grafice de exceptie intr-o ordine si curatenie tipic austriaca. Dupa ce ti-ai satisfacut curiozitatile, ridici ochii in inaltul cerului si ai impresia ca poti atinge cu mana un norisor razlet care se plimba pe bolta albastra.

Dar gata cu visarea si din nou la drum. Trecem prin tunelul care desparte doua regiuni, Carintia si Salzburg.

Aici din nou popas. Nu ne-am putut abtine sa nu calcam in peticul de zapada intalnit in cale si sa nu mai facem cateva fotografii. Acolo esti precum un copil pe care nu-l poti dezlipi de la raftul cu jucarii.

Am fi luat cu noi tot aerul, toata priveliste, toata minunatia de munte. Acum incepem coborarea,

dar nu peste mult timp facem un nou popas. Din inaltul unei platforme suntem orientati prin cateva indicatoare spre varfurile cele mai inalte.

Se vede in nor cel mai inalt varf al Austriei, Grossglockner.

O multime de turisti care asteptau ca si noi ca vestitul varf sa iasa din nor. Fara nici un succes din pacate. Deodata au oprit grupuri de biciclistii care m-au uimit cu forta, curajul si puterea de a infrunta muntele. Cum eram in intarziere am hotarat sa coboram frumoasa dar si periculoasa serpentina.

Esti indemnat prin indicatoare repetate sa margi incet in frana de motor, panta fiind foarte abrupta. Si credeti-ma ca cei din trafic chiar respectau indicatoarele.

N-am facut prea multi km ca am oprit din nou la un izvor original si nu pentru a bea apa, ci pentru a vedea daca mai poate Sofronica.

Si cu ocazia asa mai facem o fotografie…

mai admiram soseala suspendata, mai servim un covrigel….

Gata, in masina si ata spre Kaprun. Pe masura ce coboram, vedetatia incepe sa fie verde, apar casele, totul intra in normal.

S-a incheiat un traseu pe care as vrea sa-l mai fac, dar nu pe coclauri, ci pe drumul normal pentru tot omul. In plus acum as fi mult mai documentata asupra lui, asupra florei si faunei locale, asupra modului de construire si a ceea ce se preteaza vizitat. Un drum superb din toate punctele de vedere. Nimic in Austria nu poti spune ca este anapoda, altfel decat normal pentru o tara normala.  De drum ce sa mai spun….fara cuvinte. Ma intreb necontenit cum s-a putut contura in 5 ani, intre 1930-1935 si pe urma moderniza un drum de asemenea dificultate. N-am sa inteleg niciodata de ce noi suntem romani….Sotul meu are totusi un regret. Nu a intalnit marmotele pe care Cristi le-a vazut in vara. Cred ca acest semn nu a fost vazut la timp. Sau poate erau plecate la munca, la fabrica de ciocolata!  Alta data le anuntam sa stea acasa si sa ne intampina la marginea soselei. Eu nu regret pentru ca am auzit ca drumul spre ele este ingust si periculos. Deci nu pentru mine, categoric!

Anunțuri

30 Octombrie 2009 - Posted by | Austria | , , , ,

8 comentarii »

  1. Inedite si interesante informatii. Sar.na!

    Comentariu de mariana | 30 Octombrie 2009 | Răspunde

  2. imi pare foarte rau ca nu am reusit sa vad totul. doar 3 poze si mi-au placut, sunt foarte frumoase privelistile. nu stiu de ce arata ca-i privat si nu-mi da voie sa le vad pe toate, dar din ce am vazut mi-am dat seama ca ati vazut locuri frumoase. continuati asa ca viata este scurta si doar cu atat ne alegem. f f frumos

    Comentariu de any pelesca | 31 Octombrie 2009 | Răspunde

    • Multumesc pentru vizita. Nici eu nu stiu ce se intampa.

      Comentariu de ghiocel07 | 31 Octombrie 2009 | Răspunde

  3. Da, era cam emotionata Ghiocel ! Dar a fost foarte frumos.
    Daca aveti ocazia sa vedeti minunatiile, n-o scapati !

    Comentariu de sip | 31 Octombrie 2009 | Răspunde

  4. Sint mereu cu ochii pe ea. Alaturi de tine „ma plimb” si eu prin lume. Pacat ca au plecat marmotele, se pregatesc pentru cadourile de Craciun.

    Comentariu de Erika M | 31 Octombrie 2009 | Răspunde

  5. Fara cuvinte!nu ma pot desparti de pozele tale!
    Esti extrem de bogata dupa vacanta asta minunata(da stii de ce?)Mai vrem poze din vacanta!te salut!

    Comentariu de Mariana | 31 Octombrie 2009 | Răspunde

  6. […] ca anul trecut am fost pe Grossglockner si nu am vazut marmotele si cum ele sunt “prietenele” Danei, am plecat de dimineata in […]

    Pingback de Pe Grossglockner sau cu capul in nori « Ghiocel07 | 18 Octombrie 2010 | Răspunde

  7. Foarte frumos ai descris vizitarea celebrului drum din Asutria, Grossglockner. De-abia astept sa ajung si eu in iunie acolo. Pozele postate de tine ma ajuta mult. O sa recunosc imediat locurile. 🙂

    Comentariu de http://lectiidegastronomie.blogspot.com/ | 17 Mai 2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: