Campanie galagioasa

Duminica dimineata. Stau linistita la calculator si cu televizorul pe un program oarecare. Deodata galagie mare. Sar repede la geam sa vad ce se intampa. Ce credeti ca vad? O defilare ca pe vremuri cu steaguri portocalii, pancarde electorale si lozinci cu elogii iubitului conducator. Acum nici macar programul de la tv nu-l mai pot urmari, unii dornici de castiguri electorale se manifesta pe o scena improvizata. Din auzite stiu ca de campania in Vale se ocupa Pogea si Videanu (care a si fost vineri pe aici cu promisiuni, dupa ce acum cateva zile inchidea mine acum probabil le deschide si face si turism subteran – oare o fi vazut o mina in realitate?) avand in vedere ca in primul tur nu prea au avut succes colaboratorii. Nu ma intereseaza  absolut de loc ovatiile si galagia, promisiunile si linguselile. Vreau stabilitate si normalitate in tara, vreau va Valea sa devina ceea ce a fost candva, vreau ca oamenii sa aiba ce munci, ce manca, copiii sa mearga la scoala, vreau siguranta pe strazi si in case, vreau ca valorile sa fie in functii de conducere, vreau ca localitatile sa fie frumoase si curate, vreau ca muntele sa fie respectat si pretuit. Vreau ca un drum o data inceput sa se si termine, vreau ca banii publici sa fie investiti in ceea ce trebuie nu in orgolii personale (vezi drumul lui Basescu spre Herculane), vreau ca Romania sa-si recastige locul in Europa, vreau ca tara mea sa fie o bijuterie europeana. Aceste dorinte sigur nu sunt numai ale mele, sunt ale multora la fel ca mine. Oare sunt dorinte absurde? Nu cred, sunt dorinte normale intr-o tara normala. Si in final vreau sa spun ca nu sunt simpatizanta nimanui, decat a bunului simt, a civilizatiei, disciplinei si normalitatii.

Publicitate