Cum am ajuns in Danemarca

Pentru ca acum cca 20 de ani eu am fost intr-o delegatie in Danemarca, sotul meu ca sa nu ramana mai prejos a facut program de trecere prin aceasta mica dar superba tara. Eu am fost cu avionul, cu escala la Berlin, acum am venit cu masina. Simpatic a fost altceva, sotul meu nu stabilise decat traseul, in rest nu s-a informat cu privire la costurile de transport, adica trecerea din Germania in Danemarca si retur, la moneda folosita, la obiective de vizitat….. Si cum la el totul este simplu si ieftin, a ramas putin socat cand la urcarea pe vapor si trecerea pe poduri a trebuit sa plateasca  …. cam multi EUR.

Dar sa incepem cu inceputul. Am plecat dimineata din Kiel, am mers spre Oldemburg, trecem un pod

spre Burg auf Fehmarn de pe insula Fehmarn,

inaintam spre Puttgarden.

Aici ne intampina poarta de taxare

platim suma ceruta 😦 si ne asezam cuminti pe banda indicata asteptand sosirea vaporoiului.

O multime de benzi, poduri si intrari pe vas. Totul semnalizat si ordonat.

Trecem pasarela si

si cat ai zice „peste” eram in burta feribotului „Prinsesse Benedikte”.

Oprim motorul Sofronicai si o lasam cuminte pana noi inspectam gigantul pe care vom sta cca 53 minute si cu care parcurgem 34 km pana in Rodby, locul de debarcare.

 O privire spre punctul de imbarcare

 

Cei care fac cursa foarte des nu sunt impresionati de ceea ce este aici. Se indreapta linistiti spre magazinele cu suveniruri, spre fast food, spre cofetarie, spre restaurantul cu autoservire….

foarte bine marcate si semnalizate

sau se aseaza cuminti asteptand trecerea timpului.

Mai curiosi si dornici de ceva nou, urcam

la etaj in zona neacoperita

de unde se vede mai bine Marea Baltica

si valurile facute de feribot.

Facem cateva fotografii ca amintire

intr-o nuanta de „albastru infinit”.

Deodata trece un alt vapor al liniei Scandlines si vedem astfel marimea celui in care suntem noi

 Alte vase pe luciul albstru al apei

Unii la o cafea, altii la un suc sau pur si simplu stau si admira privelistea in bataia vantului de iunie.

Dar cum tot ce este frumos se termina repede, coboram

mai dam o tura si ne indreptam spre Sofronica. Sotul priveste spre locul de coborare

eu ajung la Sofronica

mai arunc o privire spre locul de debarcare

dar si spre cel de imbarcare

Ne urcam in masina si incet incet

coboram pe pamantul danez

inaintam spre o fosta vama unde un afis ne intampina de bun venit dar si cu speranta ca vom reveni curand.

 Dar pana atunci parcurgem 135 km spre Copenhaga

pe drumuri nationale si cat se poate pe langa apa.

Publicitate