Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Cateva ore prin Lausanne

Daca acum cativa ani am trecut in fuga pe Riviera Elvetiana, avand in program numai Castelul Chillon si o bucatica din Lacul Leman, acum am poposit mai mult vizitand o parte din orasul Lausanne. Am parcat masina intr-o subterana uriasa,

o parcare pe cateva etaje, masina noastra fiind la ultimul (astfel iesirea fiind mai simpla)

de unde am iesit chiar in fata Palatului de Justitie.

De aici am plecat pe jos sa exploram orasul printre picaturile de ploaie si cateva raze razlete de soare. Orasul are o pozitie in panta, pe versantul unui munte ce coboara catre lacul Geneva. Daca stai deasupra acestei imense parcari ai o imagine superba spre oras

si spre Lacul Leman

Cum la iesirea din parcare era instalata o masa de ping-pong, sotul meu nu putea sa nu o cerceteze de aproape, parca-parca ar merge o partida. Glumesc, normal!

Inaintam pe aleile parcului, ne informam unde suntem si ce avem in dreapta si stanga

Ne apare in fata o cladire frumoasa

 

cateva alei marcate de multa verdeata si aranjamente florale

si baloane colorate

 

Stau si admir baloanele din fiecare colt de alee, gazonul impecabil din preajma, trandafirii de octombrie, lumea linistita din parc si deodata vad ca sunt singura. Sotul meu parasise parcul, apasase pe butonul semaforului si astepta sa apar si eu. Este foarte greu sa te sincronizezi in mers, fiecare are placerile lui vizuale si vrea sa surprinda cat mai multe.

   

Parca, parca as sta putin pe o banca

dar cum din nou suntem in viteza merg mai departe sa descopar alte lucruri frumoase din aceasta lume fantastica, uneori ireala. Imi atrage atentia o „jucarie” din lemn, stau sa citesc si vad ca este un joc de strategie foarte popular in Africa, numindu-se L’Awele.

 

Dar sa-mi continui plimbarea prin Lausanne. Orasul are multe cladiri din alte vremuri, inconjurate de verdeata,  flori si statui. Aici Alexandre Vinet, teolog, filosof, jurnalist, critic si istoric literar din Elvetia.

Daca vremea ploioasa nu ne-ar fi adus aminte ca suntem in octombrie, nimic nu arata a toamna, a pustiu si mohorat. Iarba tunsa „periuta” si florile de un rosu aprins invioreaza atmosfera mohorata.

Arhitectura hotelurilor de lux si a cladirilor de utilitate publica pastreaza detaliile secolului in care au fost construite.

Din cand in cand soarele razbate printe nori parca intentionat sa ne arate aceste adevarate bijuterii arhitecturale in toata splendoarea lor.

Cladirile sunt renovate, restaurate si improspatate pastrandu-si aerul boem al secolului al XIX-lea.

Orasul este brazdat de stradute inguste

si pietruite pe care ajungi la magazine de lux, terase si cafenele. Oare cum se circula pe aici iarna?

Foarte multi turisti de nationalitati din cele mai diferite si din toate colturile lumii. Aici gasesc o banca interesanta parca pentru mine pusa acolo, stau pret de cateva minute si admir o cladire rotunda – Le Colisee St Pierre

dupa care coboram spre alte obiective turistice.

Cum orasul Lousanne este asezat in trepte iesind din parcarea subterana parca eram in orasul de sus. De aici se admira ceea ce se intampla sub tine si peste tine.

In imagine Turnul Bel-Air din cartierul Flon, una din primele cladiri ”zgarie-nori” din Elvetia, foarte controversata in anul 1930, anul constructiei.

Interesanta si ciudata totodata imaginea vazuta de pe acoperisul cladirilor de unde privind in jos totul pare altfel.

De exemplu statia de metrou Lausanne-Flon acoperita cu vegetatie si cateva cafenele sub arcadele viaductului,

parcari, cladiri, mult verde, terase,

 

alte cladiri in scara cu vegetatia de rigoare.

 Tineri imbracati modern strabat la pas orasul, stau la o terasa la o ceasca de cafea sau pur si simplu se odihnesc pe o banca. Asa am facut si noi la un moment dat, eram imbracati gros si deodata soarele si-a facut aparitia. Stam, admiram si ne aducem aminte ca acum cativa ani aici am schimbat EUR in  CHF. O cladire veche, din 1903 adaposteste Banque Cantonale din Lousanne.

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, ne urnim din loc si inainte de a ajunge la parcare vedem si ne amuzam de peripetiile din 2009 cand de aici am vazut Lacul Leman si sotul meu spune ca „teoretic” este aproape. Ei bine nu a fost chiar asa. Dar despre asta cu alta ocazie.

Cum trebuia sa ajungem la Geneva, am luat-o pe stradute, ne-am amuzat si am comentat ceea ce am patit, asa timpul trecand mai repede.  In sobrietatea locului nu putea sa lipseasca un aranjament de toamna printre multele flori in toate culorile si formele.

Am ajuns la locul de parcare, luam cu noi alte cateva imagini ale unei lumi in care merita sa traiesti chiar daca uneori noua balcanicilor ni-i se pare rigida si cu reguli stricte. Totul este prea perfect pentru lumea noastra plina de dezordine si murdarie.

Parasim orasul Lausanne cu parere de rau ca nu am vazut Muzeul Olimpic, dar am vazut alte cateva constructii moderne

Pentru mine Lausanne ca si Montreux, ca de altfel toata coasta lacului Geneva

seamana izbitor de mult cu partea de nord a Mediteranei. Numai acolo treci dintr-o localitate in alta fara sa-ti dai seama, totul este legat si perfect sincronizat.

Anunțuri

1 Noiembrie 2011 - Posted by | Elvetia, Lacul Leman, Montreux

5 comentarii »

  1. marea deosebire fata de nordul Mediteranei este ca cantitatea de soare! 🙂

    Comentariu de coolnewz/Ratatouille | 1 Noiembrie 2011 | Răspunde

  2. Cum poti comenta sublimul?
    Blogul vostru este o pledoarie pentru civilizatie, pentru alta lume.
    Apropo, cum sunt elvetienii? I-ati cunoscut mai de aproape? La ce se vede, par fiinte aparte!
    Madi si Onu

    Comentariu de World of Solitaire | 2 Noiembrie 2011 | Răspunde

    • Am avut placerea sa intalnesc romani cu treburi oe acolo. Nu am cunoscut elvetieni decat de la distanta. Nu stiu de ce dar par oameni reci si suspiciosi. Poate ma insel, o sa fiu mai atenta alta data. O zi frumoasa!

      Comentariu de ghiocel07 | 2 Noiembrie 2011 | Răspunde

  3. Apropo de masa de pim-pong . Era ceva timp de cand nu mai batusem pe nimeni ….

    Comentariu de sip | 2 Noiembrie 2011 | Răspunde

  4. Ce frumos!!!

    Comentariu de mariana | 2 Noiembrie 2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: