Laxenburg – Schlosspark si Franzensburg

Orasul Laxemburg se afla la aproximativ 20 de kilometri la sud de Viena, a fost resedinta de vara a habsburgilor, locul preferat de rezidenta pentru monarhia austro-ungara si astazi loc de promenada si relaxare pentru vienezi dar si pentru turisti.

Nici nu ajungi bine in localitate ca imediat dai de Schlosspark Laxenburg, un parc imens care se desfasoara pe 280 ha. Intram platind o taxa modica de 1,80 eur, luam de la intrare un pliant si ne aventuram in imparatia verde,

nu inainte de a studia harta locului.

Parcul este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante si frumoase monumente ale artei gradinaritului din secolele XVII si XIX. Imparatul Franz Joseph si imparateasa Elisabeta si-au petrecut in 1854 luna de miere in Laxemburg și 2 dintre cei 3 copii ( Gisela și printul moștenitor Rudolf ) s-au nascut in Schloss Laxemburg.

Prin parc poti merge pe 3 rute care poarta numele Sisi, Franz Joseph si Rudolf. Pentru ca ni-i s-a parut interesant sa alegem ruta Sisi, am pornit imediat fara sa stim lungimea nici uneia. Deci urmarim sageata rosie.

Inaintam pe aleile foarte bine marcate si primul obiectiv intalnit este Alten Schloss (castelul vechi), situat putin in interiorul parcului.

Bagam putin capul sa vedem ce-i in curtea interioara si constatam citind pe o placa ca aici ar fi acum arhiva de filme a Austriei. Sper sa nu ma insel….

Trebuie sa calcam cu grija sa nu deranjam ….aricii…. 🙂

Intr-o atmosfera romantica, intalnim canale cu apa limpede si poduri vechi,

pajisti curate de un verde intens

si statui, multe statui,

o padurea bogata plina de casute pentru pasari,

locuri amenajate pentru iernarea animalelor,

cai frumosi pentru amatorii de echitatie.

Drumurile trec pe langa templul Concordia (Concordiatempel)

cu o frumoasa lui cupola,

pe langa arena pentru luptele de cavaleri din Evul Mediu (acum loc pentru concerte)

si pe langa alte obiecte arhitectonice care te duc cu gandul la epoci de mult trecute.

Totul este foarte bine marcat si semnalizat,

dar incepem sa obosim, mai stam pe o banca,

mai mergem putin,

poate-poate ajungem la lac si castel. Linistea din padure este tulburata doar de ciripitul pasarilor, fosnetul frunzelor si vocile noastre. 

Ne intrebam  daca Imparateasa Sisi chiar a parcurs vreodata drumul acesta, stiind-o mare amatoare de plimbari si sport. La un moment data raman doar doua rute, Rudolf a abandonat si a luat-o pe drumul cel mai scurt spre castel. Nu-mi vine sa cred ca am parcurs deja 3 km.

Si daca aici unde „piciorul doare tare” nu este nici o banca, sotul meu si-a gasit un loc de odihna foarte comod….

in timp ce proprietarii lucrau de zor la curatarea iazului din preajma. Parcul are multe drumuri inguste, multe lacuri mici artificiale dar si naturale. Tot mergand asa la pas, povestind, facand haz de necaz si numarand km parcursi, deodata se deschide in fata noastra o imagine superba,

un frumos lac cu lebede

si rate, obisnuite cu turistii si mai ales fotografii.

Lacul castelului are 25 de hectare de apa si ofera o atractie deosebita pentru turisti. De la inceputul lunii aprilie, pana la sfarsitul lunii octombrie, se pot face  plimbari cu barca, bicicleta si un „vehicul” mai ciudat, intre insulele pline de vegetatie si se poate admira natura salbatica, dar foarte  frumoasa.

Pe o mica insula artificiala in mijlocul lacului se inalta castelul Franzensburg, denumit asa dupa imparatul Franz I.

A fost construit in anul 1800 si intarea in castel se face din parc sau pe jos peste un pod

sau cu bacul care te traverseaza de pe tarm pe insula.

Inca de la inceput Franzensburg a fost construit ca muzeu.

Aici sunt adunate tablouri, pictura pe sticla, mobilier din diverse epoci si din toate locurile stapanite de  monarhiei austro-ungara.

O serie de obiecte sunt primite in dar de la alte castele austriece dar si de la aristrocrati particulari. Castelul arata superb vazut din toate partile, din curtea interioara, din zona lacului dar si de pe ruta Imparatesei Sisi. Nu vizitam interiorul castelului, nefiind program de vizitare, dar nici nu aveam dispozitia necesara sa intram, afara fiind mult mai frumos si mai relaxant.

Plecam, suntem pe unica ruta ramasa si deja am parcurs ….5 km. Nu-mi vine sa cred, n-am mai mers atata din tinerete….si inca mai avem pana la iesirea din parc.

La un moment dat vedem ca suntem singuri pe drumul acesta plin de frunze, cu o bogata padure cu castani si stejari. Scot o punga si pentru ca timpul sa treaca mai repede si sa nu mai simt picioarele ca de plumb, incep sa culeg castane si sa caut ghinda.

 

Inca o privire spre castel dar si in urma, poate-poate mai apare cineva prin preajma, macar sa vedem ca nu ne-am ratacit.

Si uite asa parcurgem inca un km …  oare cat mai avem de mers? Castane am cules, zambetul nu mi-a disparut dar as avea nevoie de un mijloc de locomotie 🙂

Ura, parca pe aici am mai trecut. Oare suntem pe drumul spre iesire sau ne invartim in cerc? Hai sa fim optimisti si sa vedem….

Gata, ne-am linistit. Acolo este poarta.

Si cum nu eram destul de obosita, am mai facut un drum prin iarba uda sa vad cui apartine statuia.

Sotul meu isi odihneste fizicul cand pe o banca cand pe alta. Eu simt ca daca ma asez acolo raman. Merg incet spre iesire

si deodata ma striga sotul meu sa-mi arate ceva. Imi vine foarte greu sa ma intorc, sa fac cativa pasi in plus, dar pana la urma vad ca este ceva important care merita vazut asa ca, ce mai conteaza cativa pasi….

Da, am parcurs 7,7 km. Nici nu-mi vine sa cred, traseul a fost frumos, aleile acoperite cu frunze ruginii, pomii falnici adapostind pasari galagioase, lacuri cu apa limpede, podete strajuite de statui uriase, multa verdeata, traseul foarte bine marcat, banci la tot pasul. A fost o experienta placuta si unica pentru mine.