Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Abatia Melk, prima parte

Abatia Melk se afla in localitatea Melk, pe drumul ce leaga Viena de Linz. Construita pe un deal stancos se vede foarte bine de pe autostrada.

In fiecare an trecand prin zona ne-am propus s-o vizitam. Uite ca tocmai anul acesta i-a venit randul.

Melk este o localitate mica, tipic austriaca,

cu strazi inguste, in panta, cochete si curate,

magazine cu suveniruri de tot felul, cu terase si cafenele, cateva hoteluri si pensiuni, multe flori la geamuri si balcoane,

curatenie peste tot, foarte multi turisti …

Dupa ce am facut o plimbare cu mini …… trenul prin localitate si imprejurimi,

dupa ce am vazut Dunarea

si am localizat Abatia Melk,

am luat masina din parcare si am urcat dealul sa vizitam manastirea.

Inainte sa coboram scarile din parcare spre curtea abatiei am citit cateva informatii incrustate pe o placa de marmura, din care am incercat sa traduc putin. Spune cam asa:“Draga vizitatorule, te gasesti intr-un loc foarte frumos  si in fata unuia din cele mai spectaculoase ansambluri arhitecturale din lume. Din anul 2000 abatia Melk face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Este o simbioza perfecta intre istorie si arhitectura. Din 1089 aici se gaseste o manastire benedicta iar dupa 1160 o scoala monahala. Colegiul si liceul actual se gasesc in partea dreapta a porti de intrare si-si desfasoara activitatea sub numele de Scoala UNESCO. Biserica manastiri este locul unde-si afla mormantul un calugar de neam regal dar destul de controversat, Saint Coloman. Langa el sunt cativa membri ai familiei Babenberg, primi suverani ai Austriei. Aici este locul de origine si de istoria a Austriei.”

Si acum putina istorie. In anul 976 Melk era un castel, proprietatea lui Leopold I. In 1089 Leopold al II-lea ofera castelul sau de resedinta ordinului monahal benedict din Lambach. Din acel moment, calugarii au trait si au slujit in castel fara intrerupere, urmand regulile Sfantului Benedict, iar dupa 1160 functioneaza aici si o scoala, in biblioteca fiind stranse si create multe manuscrise importante. De-a lungul timpului Abatia Melk a avut mult de suferit datorita rigorilor legii, razboaielor, crizei economice, amenintarilor de inchidere…. Cu toate acestea a rezistat pana in zilele noastre trecand prin multe modificari, modernizari, reconstructii ….

 

Din anul 2000 abatia Melk face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Este o simbioza perfecta intre istorie si arhitectura. Colegiul si liceul actual se gasesc in partea dreapta a porti de intrare si-si desfasoara activitatea sub numele de Scoala UNESCO. Biserica din manastire este locul unde-si afla mormantul un calugar de neam regal dar destul de controversat, Saint Coloman. Langa el sunt cativa membri ai familiei Babenberg, primi suverani ai Austriei. Aici este locul de origine si de istoria a Austriei.”   De de sus  se deschide in fata noastra o privelistea superba, un fel de paradis.

Coboram scarile, suntem intampinati cu un citat biblic si ne continuam drumul trecand pe langa terase, magazine cu suveniruri, aranjamentele florale si bancute.

Cladirea initiala a fost distrusa in incendiul din 1297, fiind reconstruita prin eforturile si contributia abatelui Ulrich al II-lea  intre 1306-1324. Stilul baroc de astazi se datoreaza arhitectul Jakob Prandtauer care in perioada  1702-1736 s-a ocupat si de decorare interioara cu multe picturi si fresce.

La intrarea in abatie sta scris cu majuscule „ABSIT GLORIARI NISI INCRUCE” adica „gloria este gasita doar prin cruce”.

Intram in curtea interioara

si de aici incepem vizitarea manastiri. Totul este la scara mare, pleci la drum dar nu stii unde ajungi. Dupa ce cumparam bilet (9,50 EUR), intram pe usa din stanga, urcam scarile, ne uitam in toate partile, totul este impresionant prin marime,

pictura si sculptura.

De la intrare suntem „preluati” de Maria Theresia si sotul ei Franz Stephan, care in 1743 au vizitat abatia in drumul lor de la Praga spre Viena.

Parcurgem lungimea coridorului ingust dar bine luminat, cu o cupola sculptata si pereti „imbracati” in tablouri in care sunt imortalizati preoti, imparati si imparatese, oameni importanti ai vremurilor trecute. Intram pe aici in muzeu.

De fapt in manastire se poate vizita muzeul, biblioteca, biserica, gradinile, curtea interioara. Iar daca esti obosit poti sta linistit la terasa restaurantului la o cafea….

Si acum s-o luam pe rand. Cum nu era audio ghid in nici o limba, ne-am alaturat unui ghid de limba engleza (insotea un grup de japonezi) si asa am putut intelege cate ceva. Muzeul are 11 camere. Prima incapere vizitata este inundata in lumina fosforescenta albastra, pe toata lungimea este plasata o masa pe care sta scris: obedienta si stabilitate

Urmeaza o incapere luminata in verde cu alte obiecte de cualt dar si tablouri. In fiecare am remarcat cate o soba de teracota, adevarata opera de arta.

Alta incapere luminata in bej, detine manuscrisuri, tablouri, obiecte bisericesti, candelabre din cristal…toate bine protejate.

In urmatoarea camera se pot vedea exponate deosebite cu valoare istorica dar si emotionala. Multe obiecte de cult folosite de preotii catolici,

potire batute cu nestemate,

cruci din aur cu pietre pretioase,

haine specifice preotilor catolici, picturi, statuiete

si alte obiecte de o frumusete rara,

autentice si conservate foarte bine.

Am impresia ca este ireal ceea ce vad. Din pacate fotografiile nu pot reda frumusetea obiectelor, incaparea este imbracata in oglinzi si fiecare obiect este protejat fiind expus in vitrine sau casete din sticla.

Parcurgem alt coridor la fel de lung si intram in alte multe incaperi. Una in care am stat mai mult atat noi cat si japonezii este cea in care sta expus un „seif” pe care nu cred ca-l putea deschide nimeni, dar nici sa-l fure 🙂 Un mecanism pe usa, dupa cum se vede foarte sofisticat si se inchide cu o simpla cheie.

Dupa ce trecem din camera in camera, ajungem intr-o sala grandioasa pavata cu marmura, in care se servea masa familiei imperiale dar si altor persoane importante, precum si ca sala de festivitati

Tavanul este imbracat cu o fresca deosebita.


Un amanunt care ne este prezentat: sistemul de ventilatia.

Citim citatul de deasupra usi „oaspetii ar trebui sa fie primiti precum Hristos”

si iesim pe terasa

unde zabovim putin pentru cateva fotografii

dupa care intram in biblioteca.

In biblioteca din pacate fotografiatul este interzis. Dar despre Biblioteca si Biserica in episodul urmator…..

Anunțuri

20 Noiembrie 2012 - Posted by | Austria | , , ,

2 comentarii »

  1. Cat de mult imi plac oraselele astea… Pozele sunt superbe!!

    Comentariu de Simona | 20 Noiembrie 2012 | Răspunde

  2. E vorba de abatia din Numele trandafirului de umberto eco , nu ?

    Comentariu de Liana | 30 Noiembrie 2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: