Cum trec anii….

Acum trei ani eram la Bucuresti si asteptam cu nerabdare si emotie cununia religioasa a fiului meu. Cristi si Dana au organizat totul: biserica, locatie, meniu, invitati, cazare….ce mai, pana si noi eram invitati la nunta lor. Binenteles ca eram curiosi ce si cum o sa fie. Eu ca eu, dar de sotul meu ce sa mai zic.

In familia noastra el este „soacra”, sa stie tot, sa dea indicatii, sa faca scenarii….In cele din urma a sosit ora stabilita. Noi eram acolo, mirii nu mai soseau, Sotul meu: ce fac, unde sunt, de ce nu vin….. Cu calmul caracteristic fiului meu, apare insotit de frumoasa lui mireasa si simpaticii nasi, fusesera la sedinta foto 🙂 Ceremonia religioasa a fost foarte frumoasa, cu multe emotii, lume multa, fotografi, cor, lacrimi, flori si toate cele…. Dupa, am plecat la sala de festivitati si am ramas uimita de felul cum arata. Mi-a crescut inima cand am vazut ce copiii organizati am.

Totul a fost perfect asa cum am convingerea ca va fi si viata lor. Dragii mei va doresc sa fiti sanatosi si sa aveti grija unul de celalalt la bine si la greu. Va imbratisez cu multa dragoste.