Cutii poștale europene

Deja știți că-mi place să observ diverse lucruri care poate scapă ochiului mai puțin ager al turistului. De data aceasta mă refer la cutiile poștale, văzute în câteva orașe ale Europei. Cu această ocazie am căutat pe net istoria Poștei Române, pe care v-o prezint și vouă, puțin „periată”.

• Poşta de pe meleagurile nostre este cunoscută încă din Evul Mediu, fiind folosită pentru a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor.
• Primul document care atestă existenţa serviciilor poştale aici este „Hrisovul” dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. Poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.
• În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari- hanuri de poştă- grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani.
• După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. Existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe.
• Între anii 1857-1862 se introduce monopolul de stat asupra activităţii de poştă. În noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi horărăște introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni „Cap de bour”, pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858.
• La 23 iulie 1862, se emite Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. Conducerea direcţiei generale este asigurată de Panait Sevescu.
• Perioada poştei moderne începe în 1864, când Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 se adaugă şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Primul director general al poştelor şi telegrafelor, a fost maiorul Cezar Librecht.
• La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care ia amploare in 1874 prin o dată cu intrarea în vigoare a Legii pentru serviciul de poştă rurală.
• În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, amplasate în Calea Craiovei, Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei şi Strada Belvedere.
• În toamna lui 1874, în cadrul Congresului Poștal de la Berna se decide crearea Uniunii Poştale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizaţiei
• În anul 1894 începe construirea Palatului Poştelor, după modelul unor clădiri din occident, acesta fiind dat în funcţiune în anul 1900.
• În anul 1925, apare abreviarea PTTR prin preluarea în exploatare unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia.
• În perioada interbelică au loc diverse modificări organizatorice, iar în 1955, este stabilit din nou monopolul absolut al statului în domeniu telecomunicațiilor.

Și acum câteva cutii poștale:

Budapesta-Ungaria

Dresda-Germania

Rotterdam-Olanda

San Marino

Copenhaga-Danemarca

Alpendorf-Austria

Europa Park

Karlovy Vary-Cehia

Așa vine corespondența în Rothenburg-Germania

Pe măsură ce o să observ și alte cutii poștale, inclusiv în țară, o să actualizez postul.

Krumpendorf-Austria

Altmunster-Austria

Gmunden-Austria

Lacul Attersee-Austria