Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Centrul vechi al Bucureștiului

Înscris în Lista monumentelor istorice din 2010, Centrul istoric al Bucureștiului este cea mai atractivă destinație turistică. Situată în zona centrală a capitalei este poziționat în extremitatea vestică a sectorului 3 și este parte a Centrului Civic. Aci se găsesc clădiri vechi ce poartă amprenta istoriei precum Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos, Sfântul Anton, Hanul Gabroveni dar și numeroase alte clădiri declarate monumente istorice.

Citind câteva informații pe net am aflat că în Piața Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, este amplasat kilometrul zero (oficial) al României. Istoria acestor locuri este foarte bogată, fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare han, fiecare pasaj are propria poveste. Și nu orice poveste, aici sunt incorporați cei 555 de ani de atestare documentară a Bucureștiului. În Centrul istoric (vechi) sunt amplasate cele mai multe cafenele, cluburi și restaurante.

Reabilitarea recentă a străzii Lipscani a scos la iveală ziduri din căramidă roșie, rămașite din pivnițele hanurilor Zlătari și Șerban Vodă. Municipalitatea a reușit să conservare aceste vestigii ale hanului Șerban Vodă, care pot fi văzute prin ecranul de protecție securizat, din apropierea BNR.

Aceasta suburbie, dispare la sfârșitul sec al XVII-lea, cand, pe terenul care i-a aparținut lui Constantin Bălăceanu, Vodă Brâncoveanua construiește hanul Constantin Voda. Este vorba despre zona pe care a fost construit ulterior Palatul Poștelor, acum Muzeul Național de Istorie a României.

Nici hanul Șerban Voda nu a avut o soartă mai bună. A luat foc de două ori, în 1704 și o sută de ani mai târziu, în 1804 dar culmea, a scăpat în 1847, când incendiul l-a ocolit. Cutremurele din 1802 si 1838 au zduncinat din temelii hanul, fiind lăsat în paragină până în 1884 când începe construirea actualei clădiri a Bancii Naționale a României.

Lângă clădirea Băncii Naționale este amplasat Monumentul lui Eugeniu Carada, primul director al Băncii Naționale a României. Monumentul este dezvelit în februarie 1924 și este format dintr-un bust de bronz ridicat pe un soclu decorat cu basoreliefuri și figuri alegorice.

Nu toate hanurile din Centrul Istoric au fost sortite pieirii. Trei exemple sunt Hanul cu tei, Hanul lui Manuc și Hanul Gabroveni. Hanul cu tei a fost salvat prin lucrările de restaurare din 1969-1974, care au reusit să-l aduca la aspectul avut inițial. Acum se remarcă prin încăperile boltite, uși și ferestre cu feronerie greoaie, ambianța de epocă este dată de galeriile de artă și magazinele de anticariat.

Plimbarea prin Centrul vechi mi-a lăsat un sentiment ciudat: de bucurie, de mândrie și de tristețe în același timp. Multe clădiri au fost restaurate și arată foarte bine, demne de o capitală europeană.

Alte cladiri îți dau fiori prin starea în care au ajuns. Cu o arhitectură foarte frumoase sunt complet în paragină. Vremurile, vremea și cutremurile și-au pus amprenta asupra lor. Balcoane scorojite, pereți murdari și plini de lipituri, miros de mucegai amestecat cu alte mirosuri neplăcute răzbat prin ferestrele de la demisol.

Dacă inchizi ochii și ai puțină imaginație vezi doamne soficticate în trăsuri elegante, domni cu joben și trabuc, parfumuri suave și o muzică în surdină de promenadă……

Dar, una peste alta Lipscaniul are farmecul lui prin ceea ce a fost și ceea ce este.

Anunțuri

4 Octombrie 2014 - Posted by | Bucuresti | , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: