Muzeul Tezaurului de la Tismana-istorie

Povestea Tezaurului Băncii Naționale a României începe în Primul Război Mondial, în 1916-1917. Atunci, sub amenințarea ocupației trupelor germane. 91,4 tone aur din Tezaurul BNR au fost transportate la Moscova de unde nu au mai fost recuperate. Guvernatorul Băncii Naționale din acei ani, I. G. Bibicescu, a refuzat să creadă, până la sfârșitul vieții sale, că tezaurul a fost pierdut.

Stocul de aur în 1940 era de 140 tone iar la sfârșitul lui 1943 stocul însuma cam 237,6 tone. Guvernatorul Ottutescu a negociat ca toate exporturile de țiței și cereale ale României cu Germania să se facă numai cu contrapartidă în aur. Rezerva de aur se găsea depozitată în diferite țări, astfel: 10,3 tone la Londra, 25,4 tone în Elveția, 11,6 tone în America.

Și cum experiența Primului Război Mondial a fost atât de păguboasă, se caută noi soluții pentru ascundere Tezaurului de cei doi principali actori ai celui de-al doilea Război Mondial, Rusia și Germania. După ce Banca Elveției și Banca Turciei refuză adăpostirea tezaurului, Consiliul de administrație aprobă planul întocmit de secția MONT și Apărare Pasivă din BNR, care stabilește locurile pentru evacuarea valorilor băncii: Muzeul numismatic, în sala Tezaurului de la BNR Craiova; Picturile, goblenurile, obiectele de artă și covoarele, în sala Tezaurului de la BNR Turnu Severin; Arhiva tuturor serviciilor din Administrația centrală, la vila băncii din Herculane, unde erau deja depuse arhivele sediilor BNR evacuate din Bucovina, Basarabia și Moldova. Pentru Tezaur se fac mai multe propuneri: Galeria de la Musariu, din apropierea localității Brad proprietatea Societății „Mica“; Uzinele Gura Barza, județul Hunedoara, la 7 kilometri de Brad, într-o pivniță; Mina Vulcan, din județul Hunedoara, aproape de Petroșani; Sucursala BNR Sibiu.

În 30 mai 1944 Consiliul de administrație stabilește ca administratorii BNR și alte persoane importante (arhitect, inginer) să meargă la Tismana pentru a „dispune lucrările necesare la acea mănăstire”.

La începutul lunii iunie Consiliul de administrație aprobă Mutarea parțială sau totală a Tezaurului și depozitarea acestuia la Mănăstirea Tismana. Urmau să se efectueze lucrări urgente de amenajare pentru depozitarea Tezaurului în deplină siguranță; Repararea încăperilor mănăstirii și rechiziționarea unor vile din Tismana, cu ajutorul Marelui Stat Major, pentru adăpostirea funcționarilor și a birourilor care însoțesc Tezaurul; Construirea unor garaje pentru automobilele BNR, care se deplasează la Tismana. Nu se menționează în documente nimic despre ascunderea Tezaurului, deoarece atât conducerea BNR, cât și Mitropolia Olteniei aveau în vedere caracterul secret al operațiunii de evacuare.

În ședința din 16 iunie Consiliul de administrație aprobă Planul de lucru pentru refacerea Mănăstirii Tismana, pe etape: până la 25 iunie, transformarea pivniței în tezaur, ușă de tezaur, grilaje; amenajarea încăperilor pentru garda militară; instalarea unui telefon; refacerea acoperișului și a încăperilor din aripa stângă; rechiziționarea vilelor din apropierea mănăstirii pentru cca 100 persoane din BNR; construirea unei magazii pentru un depozit de alimente de 2-3 vagoane; captarea apei din izvoare pentru dușuri; amenajarea unor spații pentru depozitarea alimentelor necesare unei popote de cca 150 persoane, a benzinei, petrolului și a celor circa 10 vagoane lemne de foc; cumpărarea unui grup electrogen; executarea planurilor pentru refacerea aripii distruse de incendiu, după indicațiile date de Comisia Monumentelor Istorice.

La 4 iulie guvernatorul BNR Angelescu constată că amenajarea pivniței era finalizată și solicită acordul scris al guvernului pentru evacuarea Tezaurului, prezentând și măsurile luate: Marele Stat Major stabilise garda necesară pazei Tezaurului și aceasta primise deja ordin să ocupe localitatea Tismana; Pentru evacuare, urmau să fie utilizate autocamioanele BNR însoțite de garda pusă la dispoziție de Marele Stat Major; Guvernatorul considera că timpul necesar transportului era de aproximativ 15 zile.

Se poartă discuții și informări între guvernator și ministrul de finanțe privind aprobarea verbală și scrisă privind evacuarea aurului și depozitarea la Mănăstirea Tismana.

Începând cu 22 iulie timp de 15 zile, folosind câte 5 dube pe zi, care au efectuat în total 75 de curse, a fost transportat la Tismana și depus în pivnița mănăstirii, stocul de aur după cum urmează: 1.241 casete cu monede, în greutate de 50,19 tone aur; 1.372 casete cu lingouri tip internaţional, în greutate de 67,76 tone aur; 1.006 casete cu lingouri tip standard, în greutate de 53,49 tone aur. Total: 3.619 casete, în greutate de 171,44 tone aur

Tot în această perioadă, au mai fost transportate la Tismana: 400 casete cu monede, în greutate de 17,39 tone aur; 16 casete cu lingouri tip standard, în greutate de 0,84 tone aur

Total stoc de aur al Bănci Naționale a României evacuat la Tismana: 4.035 casete; 212,25 tone greutate brută; 189,67 tone aur

Au mai fost transportate și depuse în pivniță: 51 casete cu aur polonez, 3,05 tone greutate brută; 2,73 tone aur

Total aur evacuat: 4.086 casete: 215,30 tone greutate brută 192,40 tone aur

După o lună, în august se produce o spărtură la tavanul pivniței, chiar în zona unde era depozitat aurul. Este chemat reprezentatul BNR Romulus Roman pentru verificarea sigiliilor și a stării Tezaurului, iar reparațiile se fac în prezența acestuia și a arhitectului Alexandru Antonescu. Devine evident că pivnița mănăstirii nu este un loc sigur și că Tezaurul trebuie mutat într-o zonă cu protecție sporită.

La 23 August 1944 au loc evenimente care schimbă radical istoria României:  Ion Antonescu și Mihai Antonescu, împreună cu susținătorii și colaboratorii lor, sunt arestați; Se difuzează la radio Proclamația către țară prin care Regele Mihai I anunță ieșirea din alianța cu puterile Axei și imediata încetarea războiului cu Națiunile Unite; Este numit prim-ministru generalul gorjean Constantin Sănătescu; Regele Mihai I se retrage la Dobrița, în județul Gorj, pentru trei săptămâni.

Situația devine dramatică după 23 August: Armata Roșie se apropie de Bucureşti, în calitate de aliat, dar cu un comportament de cuceritor; La cererea lui Hitler, Armata Germană în retragere trece la acțiuni de distrugere, prădare și pedepsire. Astfel se constată că stocul de aur depozitat în pivnița mănăstirii nu mai este în siguranță.

Pentru salvarea Tezaurului, BNR găsește soluția depozitării lui în peștera de lângă mănăstire.

 La 6 Septembrie 1944 casierul central al BNR primește misiunea de a muta Tezaurul din pivnița mănăstirii în peștera din apropiere. Aurul trebuia depozitat în fundul peșterii de lângă mănăstire, iar în cazul unui pericol iminent, accesul în peșteră urma să fie blocat prin minarea intrării și formarea unui obstacol natural, imposibil de trecut.

Peștera cuprinde o intrare cu un traseu dificil, de circa 17 m lungime și o grotă de 18 m lungime, cu secțiune variabilă de la 4 la 7 metri lățime și de la 1,50 la 6 metri înălțime. Grota se prelungește cu o mică secțiune obturată de blocuri mari prăbușite, prin care se scurge spre ieșire un pârâu cu debit variabil. Sunt infiltrații de apă pe tot perimetrul grotei. Deasupra peșterii muntele are circa 100 metri înălțime.

Dar pentru păstrarea tezaurului aici sunt necesare unele lucrări: degajarea și lărgirea spațiului interior; executarea unui zid de protecție spre fundul grotei; închiderea grotei în zona intrării cu un zid de beton; așezarea depozitului de aur pe o platformă de lemn, pe sub care să se scurgă apa către exterior. Bineînțeles că aceste lucrări trebuiau făcute conform unui grafic și într-o perioadă scurtă de timp, adică în intervalul 2-25 septembrie 1944. Cele trei etape sunt: amenajarea grotei; aducerea aurului în grotă, utilizând 100 oameni, durata circa 5 zile; astuparea intrării prin executarea zidului din față cuprinzând circa 100 metri cubi, durata circa 7 zile. Sunt luate în calcul și o serie de riscuri dar acestea sunt asumate deoarece grota asigura siguranță contra atacurilor aeriene; o întârziere de câteva zile într-o eventuală ridicare a aurului de Armata Roșie care se autointitula „prietenă”, dar se purta ca un ocupant; de comuniști, care în lupta lor pentru acapararea totală a puterii politice în România aveau nevoie și de resurse financiare.

Mutarea Tezaurului BNR din pivnița mănăstirii în peștera din apropiere s-a făcut în zilele de 14, 15 și 16 septembrie, dată la care se întocmește și procesul verbal care atestă că operațiunea de transfer a aurului a fost dusă la bun sfârșit, fără pierderi și fără incidente. La operațiune participă cenzorul BNR, delegatul Consiliului de administrație; Casier central; 2 persoane de la Serviciul casierie; un inginer, un inspector general, un arhitect și câțiva funcționari BNR detașați la Tismana.

Transportul tezaurului s-a făcut cu 120 militari din vechea gardă, care au lucrat cu schimbul, zi și noapte; paza a fost asigurată de un detașament nou, de 280 de militari. La terminarea transportului, s-au verificat casetele, s-a încheiat procesul-verbal care consemnează că în peșteră sunt toate cele 4.086 casete. S-a trecut la astuparea intrării prin betonare.

Tezaurul stă în grotă neatins până în 19 ianuarie 1945 când din ordinul conducerii BNR, Mircea Şimian și Dumitru Bănică, de la Serviciul casierie, sparg zidul de protecție din peșteră, ridică și transportă la București: 210 casete cu lingouri tip internațional, în greutate de 10,21 tone aur. 5,32 tone s-au predat Monetăriei Naționale, pentru baterea monedei „Ardealul Nostru” și 4,89 tone au fost depuse în Tezaurul Băncii Naționale a României

După refacerea zidului de protecție, se încheie procesul verbal care consemnează faptul că numărul casetelor rămase în „Tezaurul Neptun” corespunde situațiilor Serviciului casierie.

Totodată se face și un raport de constatare: Condițiile depozitării aurului la Tismana sunt cu totul nepotrivite; Tezaurul a fost complet inundat; Casetele aduse la București erau pline cu apă. În finalul raportului, funcționarii BNR își pun întrebarea dacă nu ar fi mai bine ca aurul să fi e scos din peșteră și depozitat la București sau la Sinaia.

În toată această perioadă viața cotidiană din Tismana este destul de grea. Depozitele armatei sunt golite de alimente pentru nevoile armatei sovietice. Depozitul de alimente creat de BNR la Târgu Jiu este desființat; În lipsa furajelor, caii hrăniți mai mult cu frunze uscate, sunt foarte slăbiți și nu mai pot fi folosiți pentru aprovizionarea militarilor; Săpunul lipsește, cota lunară distribuită de armată, 150 grame pentru fiecare ostaș, este „ma mult teoretică”, ca urmare BNR suplimentează această cantitate din rezervele proprii; În satele din vecinătatea Tismanei sunt multe cazuri de tifos exantematic. Ostașii care vin din delegație sau din permisie trebuiesc deparazitați. Despre condițiile de trai, despre viața monahală, despre „turiștii” în căutarea tezaurului și întărirea măsurilor de pază se pot afla multe informații pe platforma BNR.

La 30 Noiembrie 1946 încep pregătirile pentru închiderea șantierului și transportarea la București a materialelor și bunurilor aparținând Băncii Naționale.

La 1 Ianuarie 1947 Banca Națională a României este etatizată și intră sub controlul guvernului comunist condus de Petru Groza și încep pregătirile pentru readucerea Tezaurului BNR la București. Guvernatorul solicită și primește de la specialiștii din BNR un plan amplu privind desfășurarea „Operațiunii Tismana”.

Prin Ordinul Ministerului de Război nr. 21.339 din 18 ianuarie 1947, strict secret Marele Stat Major transmite guvernatorului Tiberiu Moşoiu măsurile stabilite privind paza operaţiunilor BNR pentru readucerea aurului de la Tismana la Bucureşti: organizarea pazei în timpul scoaterii aurului din peşteră, precum şi în cursul transportului auto şi CFR; depanarea maşinilor BNR în caz de înzăpezire sau nefuncţionare; ajutorarea BNR cu mâna de lucru.

Pentru realizarea acestor măsuri se constituie detașament denumit „Gorj” și detașament numit „Dolj” cu misiuni de pază a transportului pe calea ferată și auto. Ambele detașamente sunt gata de acțiune în ziua de 23 ianuarie 1947 sug comanda unică

Din rapoartele întocmite de Romulus Roman, casierul central al BNR: 

Efectivele participante la readucerea aurului la București – 475 persoane din care Efective civile: 23 funcționari din Centrala BNR, unul de la Agenția Târgu-Jiu, delegatul BNR la Tismana, cinci controlori generali, trei persoane din cadrul personalului tehnic, opt șoferi, doi ușieri, o bucătăreasă, opt mineri, un dulgher, doi oameni din personalul de serviciu;

Efectivele militare: patru ofițeri superiori (un colonel, un locotenent-colonel, doi maiori); 24 ofițeri inferiori, 36 subofițeri și 356 militari trupă.

Mijloace auto: șase autodube și două camioane ale BNR; patru mașini militare Skoda, trei autocamioane militare, o macara militară auto Skoda.

20-22 Ianuarie 1947 Cinci dube ale BNR pleacă spre București cu personalul tehnic și delegații trimiși pentru pregătirea condițiilor de încartiruire, cu alimente, veselă, cu restul personalului; Două autocamioane ale BNR se deplasează de la Târgu Jiu la Petroșani, de unde sunt aduși mineri și materialele necesare acestora.

Tot din rapoartele întocmite de Romulus Roman, casierul central al BNR  aflam ca la 23 Ianuarie 1947 începe operațiunea de dinamitare a zidului de beton care bloca accesul în grotă. Lucrările continuă fără întrerupere și în timpul nopții.

În 24 Ianuarie 1947 prima echipă a BNR pătrunde în grotă și constată că toate casetele erau intacte, însă suferiseră din cauza apei, peștera fiind în mai multe rânduri complet inundată; Mânerele de sfoară ale casetelor erau complet putrezite, iar pe casete era un strat subțire de mâl, care a îngreunat mult operațiunea de control.

Operațiunea de recuperare a aurului a durat 10 zile, din 26 ianuarie – 4 februarie

Au fost necesare trei transporturi pe calea ferată: 26 ianuarie: cinci vagoane, 993 casete, aproximativ 50 tone aur; 1 februarie: opt vagoane, 1.600 casete, aproximativ 80 tone aur; 4 februarie: șapte vagoane, 1.283 casete, aproximativ 65 tone aur.

Au fost transportate 3.876 casete, la care adăugând cele 210 recuperate în anul 1945 obținem 4.086 casete, câte fuseseră duse în peșteră, în septembrie 1944.

Au fost numeroase momente de cumpănă din timpul Operațiunii „Tismana” și anume:

28 Ianuarie – Ziua cea mai lungă: Ninsorile abundente blochează drumurile. Din cauza drumului prea îngust și a zăpezii troienite, nicio mașină militară nu a putut ajunge la gară, deși convoiul era precedat de un plug; Una din mașinile Skoda s-a defectat în satul Tismana, încărcătura fiind mutată pe o mașină de rezervă trimisă la fața locului, dar și aceasta a derapat, rămânând în șanț, în satul Brădiceni; În satul Peştişani, o maşină Skoda s-a răsturnat pe podul de pe râul Bistriţa. Doi militari și funcționarul băncii aflați în cabină, au scăpat cu viață, fără a fi răniți. Au fost scoase din apă 20 de casete, apoi s-a recuperat întreg conținutul mașinii; A patra mașină Skoda, suferind o pană la motor, a rămas pe șosea, la o distanță de 14 km de Târgu Jiu, casetele din mașină au fost puse sub pază; Ultima mașină militară, ce transporta garda militară, defectându-se, a rămas pe drum.

Alte momente de cumpănă dar și de curiozitate din timpul Operațiunii „Tismana” 

31 Ianuarie – La ridicarea aurului din peșteră, capacul casetei nr 426, care este putrezită, sare și cad două monede de o liră. Sunt numărate și verificate monedele și se încheie procesul – verbal care consemnează că nu există pierderi; În gara Târgu Jiu, la încărcarea aurului în vagoane caseta nr. 613 se răstoarnă și cade o monedă de o liră. Caseta este verificată la sediul Agenției BNR din Târgu Jiu, unde se încheie un proces-verbal;

2 Februarie – Continuă să ningă abundent. Din Tismana pleacă toate mașinile BNR și două mașini militare Skoda, încărcate cu 500 casete. Caseta cu nr. 878 este distrusă la încărcare, cele 4 lingouri de aur standard pe care le conține sunt puse într-o casetă nouă.

4 Februarie – casierul central al BNR, comandantul Sectorului de Pază „Gorj”, delegatul Marelui Stat Major, delegatul BNR la Tismana, comandantul Companiei 3 Gardă Financiară, semnează procesul-verbal care consemnează:

„În conformitate cu ordinul Marelui Stat Major nr. 701030, întreaga operațiune de transportare a tezaurului, începută efectiv la data de sâmbătă 25 ianuarie a.c., a fost terminată în ziua de marți, 4 februarie a.c., data plecării ultimei garnituri CFR – după 10 zile de lucru neîntrerupt. În consecință, începând de azi, misiunea Companiei 3 Garda Financiară, privind paza acestui tezaur este terminată. Îi rămân în sarcină – până la noi dispozițiuni – numai paza restului de bunuri BNR, rămase în incinta Mănăstirii Tismana”.

 5 Februarie – Extras din raportul „strict confidențial” întocmit de Romulus Roman-casierul central, transmis „personal” guvernatorului BNR, Tiberiu Moşoiu:„Dispoziţia Dumneavoastră de evacuare a tezaurului s-a executat la momentul oportun, fără nicio pierdere. În consecință, vă raportăm că ordinul Dumneavoastră a fost executat întocmai”.

Acest text a fost preluat de pe saitul BNR, a fost puțin scurtat considerând că așa se poate parcurge mai ușor decât în original unde sunt mult mai multe informații despre persoane, locuri și date istorice.

Cu prezentarea și fotografii de la fața locului voi reveni zilele următoare.