Cetatea Mălăiești din Sălașu de Sus

Într-o zi frumoasă de primăvară, când iarba înverzește și pomii încep să prindă culoare am vizitat Cetatea Mălăiești din Sălașu de Sus, județul Hunedoara. Deși destul de aproape de noi abia acum am reușit să ajungem acolo deși auzisem de restaurarea ei, de criticile dar și de vorbele bune.

Reabilitată cu bani de la Uniunea Europeană cetatea devine un punct de atracție din Țara Hațegului, alături de Mănăstirea Prislop, Geoparcul dinozaurilor, rezervația de zimbrii, Drumul Vulcanilor, etc.

Fortăreața medievală a fost ridicată, la sfârșitul secolului al XIV-lea, de familia de cnezi Sărăcin, la ieșirea din satul Mălăiești și la un km de comuna Nucșoara, ca punct de apărare împotriva unor atacuri mai ușoare. La început, cetatea avea un singur turn principal, apoi a fost ridicat și un brâu de ziduri înalte de șase metri și patru turnuri care înconjurau donjonul.

De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că a rămas în picioare până astăzi doar turnul-donjon.

Prin septembrie 2012 la Cetatea medievală de la Mălăiești au început lucrările de reabilitare, atrăgându-se peste 1,5 milioane de euro bani de la Uniunea Europeană. Astfel fortăreața a fost restaurată și cetatea a fost salvată de a deveni un morman de pietre așa cum sunt multe de acest gen din județ și din țară.

Redau mai jos câteva cuvinte de pe o placă instalată la intrarea în Cetate.

„Credeți că ați fi putut locui într-o cetate medievală? Imaginați-vă că într-un turn mic ca acesta, cu ferestre prin care abia pătrunde lumina locuiau la începutul Evului mediu cei mai înstăriți oameni din zona nobiliară.

De ce aveau nobilii nevoie de cetăți? La început ridicau turnul fortificat pentru a avea o locuință, ferită de pericole. Mai târziu, când au început să aibă curți nobiliare mai confortabile, cetatea era locul unde își păstrau lucrurile de valoare și se retrăgeau în caz de nevoie.”

Accesul la Cetate este destul de ușor atât pe scări cât și pe drum, lucru foarte bun pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

După restaurare au apărut și criticile, că așa este la noi……mai bine gunoaie decât ceva ordonat, de vizitat, de promovat istoria și frumusețile locului.

PS. Fotografiile ruinelor sunt de pe Google