Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Blaj, orașul de unde a răsărit soarele românilor-partea doua

Crucea lui Iancu: este un monument stilizat aflat pe dealul viilor și este vizibil din orice punct al Blajului. Reprezintă evenimentele de la 1848 când, pe durata adunării naționale, aici a staționat o legiune de moți care în frunte cu Avram Iancu au supravegheat Câmpia Libertății.

Monumentul inițial avea înălțime de 4 m și a fost ridicat în semn de recunoștință față de fapta filantropică a episcopului Ioan Bob, care în timpul foametei din 1815 a ars hârtiile datornicilor de la sate cărora le împrumutase bucate. De acel monument se leagă și monumentul de la 1848, de altfel de la acea dată nimeni nu-i va mai spune altfel decât „Crucea lui Iancu. Crucea a fost aruncată în aer în noiembrie 1908 și refăcută în 1015 de Ioan Micu Moldovan după modelul original. Pe frontispiciu este montată o placă cu un înscris semnificativ.

De pe dealul viilor panorama asupra Blajului este superbă

Teiul lui Eminescu: La marginea nordica a orașului în drumul care duce la Crucea lui Iancu se afla Teiul lui Eminescu, declarat monument al naturii. În primăvara anului 1866 poetul a străbătut drumul care leagă Bucovina de cetatea culturii transilvane. El dorea să vadă Blajul, despre care i-a vorbit atât de frumos profesorul de limbă româna Aron Pumnul, originar de pe aceste meleaguri. Ajuns după un drum greu pe Dealul Hula, Eminescu s-a oprit la umbra acestui tei și văzând orașul și-ar fi ridicat pălăria în semn de omagiu, exclamând „Te salut din inimă, mica Romă !”.

Școlile Blajului: Catedrala este înconjurată din trei părți de clădirile fostei mănăstiri „Sfânta Treime unde au fost deschise în 1754 primele școli românești.

În clădirea din dreapta catedralei s-a deschis la 11 decembrie 1754 prima școală sistematica superioara din țară cu limba de predare română, numita „Școala de obște”, cu scopul de a contribui la dezvoltarea culturală a poporului. În prezent aici funcționează Grupul Școlar „Ștefan Manciulea” și Liceul Sfântul „Vasile cel Mare”. Pe clădire sunt câteva plăci care amintesc acest lucru precum dar și profesorii care au funcționat aici (Alexandru Borza-botanist și om de știință de recunoaștere mondială; Samuel Mici Clain, Gheorghe Șincai și Petru Maior-istorici și iluminiști români din Transilvania fruntași ai Școlii Ardelene; Ion Agârbiceanu-scriitor de primă mărime a Transilvaniei)

Pe clădirea din stânga catedralei se afla o placă comemorativa pe care scrie: „Aici a fost găzduit ca elev marele poet Mihai Eminescu în anul 1866”. Acum clădirea este sediul Facultății de teologie Greco-Catolica și a Seminarului Ahidicezan Greco-Catolic.

Colegiul National „Inochenție Micu Clain”: clădirea a fost construită în perioada 1924-1929, din fonduri ce proveneau din donațiile foștilor elevi ai Blajului la care s-au adăugat contribuțiile Bisericii Greco-Catolice și ale statului.

Clădirea este cunoscută și azi sub numele de „Institutul Recunoștinței”. Aici au funcționat de-a lungul timpului mai multe forme de învățământ, astăzi Colegiul „Inochentie Micu Clain” este cea mai mare unitate școlară din județul Alba.

Palatul Cultural: a fost proiectat în anul 1930 de către arhitectul bucureștean Victor Smigelschi, clădirea urmând să servească evenimentelor inițiate de Asociația Culturală ASTRA. După anii ’60 clădirea a avut mai multe funcționalități, ocazie cu care s-au adus și primele modificări clădirii și curții interioare a acesteia. În iarna anului 1995 un incendiu distruge o mare parte din clădire, fiind afectat acoperișul sălii de spectacole și spațiul interior al acesteia. Clădirea a rămas în ruină până în anul 2012 când s-a inițiat  reabilitare ei.

Casa Timotei Cipariu și Augustin Bunea: Pe latura vestică a Pieții 1848 se află o căsuță modestă, cu acoperiș în două planuri, pe fațada căreia o placă comemorativă amintește că aici a trăit și muncit cea mai mare parte din viața sa cărturarul și marele patriot Timotei Cipariu (1805-1887)

dar Augustin Bunea, fost continuator a ideilor lui Inochentie Micu Clain și al reprezentanților Școlii Ardelene. Lucrările sale sunt legate de istoria Bisericii Greco-Catolice și aspecte ale vieții social-politice din Transilvania. În prezent clădirea adăpostește sediul ASTRA.

Mai sunt și alte puncte de interes pe care va urma să le trecem în revistă într-o vizită viitoare. De remarcat faptul că toate aceste clădiri istorice au fost reabilitate, sunt funcționale și arată impecabil. Nu s-a intervenit asupra centrului vechi al orașului, ceea ce s-a construit este la periferie. Doar lângă Câmpia Libertății sunt câteva blocuri ce amintesc de perioada de dinainte de ’89. Sincer mi-a plăcut foarte mult orașul Blaj, are alura unui mic oraș din vestul Europei. Curat, colorat, foarte multe flori, bine semnalizat, fiecare clădire istorică are pe frontispiciu o plăcuță ce marchează trecerea timpului.

Sursă informare

Reclame

22 mai 2018 - Posted by | Transilvania | , , , ,

3 comentarii »

  1. […] via Blaj, orașul de unde a răsărit soarele românilor-partea doua — Ghiocel07 […]

    Pingback de https://ghiocel07.wordpress.com/2018/05/22/blaj-orasul-de-unde-a-rasarit-soarele-romanilor-partea-doua/ – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“ | 23 mai 2018 | Răspunde

  2. Foarte frumos!

    Comentariu de Thomas Agud | 26 august 2018 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: