Casino Sinaia-partea doua

Biletele pentru vizitare le-am cumpărat de la intrarea principală a Casino-ului, dinspre parc, iar vizita a început din Foaierul clădirii (198 mp), unde ghida ne-a prezentat  pe larg istoria clădirii presărată cu picanterii din vremurile de glorie.

Aici, în urmă cu un secol, oaspeții erau primiți cu șampanie urmând să intre în Sala oglinzilor pentru a juca.

Eram cu urechile la prezentare și cu ochii împrejur dornici de a imortaliza minunățiile create acum un secol într-un singur an.  Decorat cu tablouri, oglinzi și candelabre uriașe, holul ca și întreg Casino-ul este o adevărată operă de artă.

Din foaier am urcat câteva scări și am intrat în Sala de teatru cu o capacitate de 400 de locuri a cărei cortină a fost plătită din banii personali ai arhitectului care a renovat Casino-ul. Aici a concerta George Enescu la inaugurarea Casino-ului, în fața Regelui și a invitaților de onoare. Acum în sală au loc spectacole și concerte în cadrul Festivalului Internațional ”Enescu și Muzica Lumii”.

Sala de teatru este impresionantă nu prin mărime ci mai ales prin eleganță și detalii arhitecturale. Ni se spune că sala are o acustică foarte bună iar pianul la care a concertat George Enescu la inaugurare s-a păstrat, din fericire. Spun din fericire pentru că cele doua loje regale au dispărut, pe motiv că ocupau prea mult spațiu.

Ieșim din nou în foaier și urcăm la etajul I unde suntem invitați să admirăm sala de teatru și de la balcon. Acum se făceau pregătiri pentru concertul din seara respectivă, chiar văzusem tinerii muzicieni intrând pe o ușa laterală, probabil intrarea artiștilor.

Ieșim pe culoar unde suntem fascinați de tot ce ne înconjoară, de la scafele ornamentale la tablouri și statuete. Remarcăm simbolurile aducătoare de noroc, prezente în întreg casino-ul: capete de berbec, cornul abundenței, scoica și alte reprezentări mitologice ale norocului.

De aici și holul de la intrare are o altă perspectivă 🙂 În dreapta se vede o mare arcadă cu ușa care ducea la terasa Casino-ului, acum închisă publicului. Vederea este spre Parcul „Dimitrie Ghica”.

Intrăm în Cabinetul Baronului de Marcay, locul în care jocurile de cărți cu miză mare țineau până-n zori, adăpostite de ochii curioșilor.

Această încăpere a devenit după renovarea din anii ’70 cabinetul Elenei Ceaușescu. De atunci se păstrează candelabrul de cristal de la Mediaș și covorul de Cisnădie. În vremurile noastre aici au loc întâlniri oficiale ale reprezentanților orașului Sinaia și se pot oficia cununii civile.

Doamna ghid ne invită în micuțul balcon de unde aruncăm o privire spre grădina interioară dar și spre munte. Păcat că nu se se poate vizita, chiar arată bine.

Coborâm pe scările elegante la parter și intrăm în Sala Oglinzilor (650 mp), locul de glorie al Casino-ului. Numele vine de la oglinzile uriașe care o decorează și care aveau rolul de ajuta la supravegherea crupierilor și jucătorilor. Multe s-au păstrat intacte de acum 100 de ani iar altele au fost înlocuite la renovare. Candelabrele de cristal nu mai sunt cele originale, sunt achiziționate de la Mediaș, dar la fel de grandioase și frumoase. În sală erau montate 13 mese de ruletă iar cei 100 de crupieri erau selectați cu atenție, bine plătiți și nu aveau voie să participe la joc sau să primească bacșiș.

Tavanul este bogat ornamentat cu medalioane decorate cu simbolurile aducătoare de noroc.

Aflăm că în totalitatea sa Casino-ul era încălzit cu ajutorul unei centrate pe lemn. Căldura pătrundea în sală prin pereți, instalațiile fiind mascate cu grătare fine care nu se observă Astăzi deși clădirea dispune de centrală modernă, vechile grătare s-au păstrat la fel ca și gurile de aerisire și difuzoarele ascunse de aplicele ce cristal.

În spațiile libere dintre arcadele din partea dreaptă erau uși care separau sala destinată jocului de ruletă de cafenea. Cafeneaua era destinată doamnelor care însoțeau domnii din sala de joc. Puteau să savureze o prăjitură delicioasă alături de o cafea sau o limonadă rece. Era locul bârfelor mondene, a etalărilor vestimentare sau bijuteriilor. Uneori doamnele participau chiar ele la joc pierzându-și bijuteriile valoroase sau blănurile de lux achiziționate de la Paris.

Stăm ceva timp în sala Oglinzilor, ascultăm cu mare atenție explicațiile amănunțite și ne imaginam lumea bună îmbrăcată elegant participând la jocurile de noroc. Nu prea ne dăm duși de aici deși ne așteaptă și alte încăperi la fel de frumoase. Din Sala Oglinzilor trecem în Sala Baccara sau Sala Ovală (336 mp) datorită formei sale. Sala era destinată jocului de cărți, rummy și table. Este la fel de frumos ornamentată cu simbolurile aducătoare de noroc. Șemineul acum doar ornamental era locul prin care intra căldura în sală. Ferestrele semiovale erau altădată uși de ieșire în grădina casino-ului.

Am părăsit și această minunată sală și ne-am îndreptat spre Salonul Verde unde erau amplasate doar două mese de ruletă. Aici jucau cei bogați, miza minimă fiind de cel puțin cinci ori mai mare decât în Sala Mare. După restaurare a devenit Cabinetul I…. Se spune că de fapt nu a fost folosit niciodată de N. Ceaușescu.

De specificat că în sălile mici nu numai că se juca la miză mare dar aici se puneau la cale cele mai mari afaceri și se făceau jocurile politice ale vremii.

Ultima sală vizitată pe palierul principal este Sala Printului Dimitrie Ghica sau Sala cu struguri, fost restaurant al Casino-ului. Sala este despărțită printr-o ușă glasvant de Sala Oglinzilor. Se numește și Sala cu struguri datorită ghirlandei de struguri și frunze de viță de vie ce înconjoară plafonul, păstrată de acum 100 de ani. În schimb fresca cu zeul Bachus ce împodobea tavanul a fost distrusă la renovarea din anii ’70.

Restaurantul , cu clientela selectă a fost repede apreciat, au fost angajați bucătari și chelneri școliți la localurile din București. Seară de seară orchestre și cântăreți renumiți cântau pentru consumatori, Maria Tănase sau Gică Petrescu fiind cei mai cunoscuți pentru noi.

Pentru amănunte am consultat saitul Casino-ului.

Turul ghidat se încheie cu Galeriile Regale, dar despre ele într-un post următor.

Publicitate