Castelul Cantacuzino din Bușteni

În august a.c. am trecut din întâmplare prin dreptul Castelului Cantacuzino din Bușteni. De oprit nu am oprit, ne-a luat prin surprindere. Am hotărât ca la următorul drum spre sau din spre București să-l vizităm. Zis și făcut, numai că am avut ghinion și de data această.

Deși în parcare erau foarte multe mașini când să ajungem la poartă aflam că este închis.

Studiasem saitul castelului și am văzut că era program de vizitare sâmbăta între orele 10:00-19:00. Portarul ne-a spus scurt și sec că este proprietate privată și este închis. Nici măcar prin parc nu am avut acces. Cu siguranță se organiza o nuntă la castel….. Soțul meu a reușit să facă câteva fotografii din afara gardului.

Cu o frumoasă priveliște asupra Văii Prahovei dar și spre Crucea Caraiman, Castelul Cantacuzino se situează la poalele muntelui Zamora în cartierul cu același nume.

Piatra de temelie a castelului a fost pusă în 1901, pe locul unei cabane a familiei Cantacuzino. Construcția, realizată în stil neoromânesc din piatră și cărămidă, a fost terminată în 1911, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Grigore Cerchez a contribuit și la realizarea altor minunății arhitecturale precum o aripă a Palatului Cotroceni, Palatul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, fațada Muzeului Național de Istorie „Grigore Antipa”, Palatul Academiei de Studii Economice, și multe alte clădiri din București și din țară.

Dar să revin la Castelul Cantacuzino.  Grigore Cantacuzino era unul din cei mai bogați oameni ai timpului său, a fost de două ori primar de București și tot de două ori prim-ministru al României. Marea avere i-a permis să construiască trei palate, din care două pe Valea Prahovei și unul în București (actualul Muzeu Național George Enescu).

Foto FB

Castelul din Bușteni are o suprafață de 3148 mp, are formă de pavilion și este înconjurat de un parc imens, ale cărui alei te duc la o grotă, cascade și multe fântâni arteziene.

Castelul are un corp central format din demisol, parter și etaj, cu fundație din beton, pereți din piatră cioplită și învelitoare din țiglă, pavilion de serviciu, vilă administrativă și capelă. Din relatările celor care au reușit să viziteze castelul am înțeles că încăperile au foarte puțin mobilier original, ceea ce permite organizarea de evenimente. În schimb se pot vedea vitralii colorate, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată, toate realizate cu mare măiestrie. Ele conferă interiorului un caracter romantic, chiar dacă structura coloanelor și sculptura tăbliilor ușilor amintesc de decorul brâncovenesc. Șemineele sunt realizate din piatră albă, sunt ornamentate cu mozaicuri policrome ceea ce-i dau atmosferă de reședință boierească. În sala de primire este o colecție de heraldică unică în România reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii dar și picturi comandate la Veneția, cu membri familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Grigore Cantacuzino moare subit în 1913 de pneumonie ceea ce a făcut să nu se poată bucura de cele două palate de pe Valea Prahovei (acesta din Bușteni și cel din Florești-Prahova, numit și Micul Trianon-lăsat în paragină).

Foto: Domeniul Cantacuzino.ro

Și ca o ironie a sorții ambele au devenit sanatorii TBC în timpul comunismului, după ce au fost prădate de tot ceea ce s-a putut. Din fericire Castelul Cantacuzino din Bușteni a avut mai mult noroc revenind la frumusețea de odinioară.

Retrocedat urmașilor familiei Cantacuzino, castelul și domeniul au ajuns în cele din urmă în posesia unui grup de investitori străini care a făcut lucrări de renovare astfel că din 2010 poate fi vizitat dar și folosit la evenimente particulare și corporatiste. Poate o dată și o dată ajungem să admirăm interioarele castelului dar și fastuoasa gradină.

Informațiile sunt de pe saitul castelului.

Publicitate