Mănăstirea Sinaia
În periplul prin Sinaia am atins și acest obiectiv spiritual, Mănăstirea Sinaia. Așezată la poalele masivului Bucegi, între Valea Peleșului și Valea Rea, într-un cadru natural e o frumusețe ireală, Mănăstirea Sinaia este supranumită Catedrala Carpaților.
Mănăstirea este compusă din Biserica Veche, Paraclisul, cavoul lui Tache Ionescu, Biserica Mare, Chilii, Cancelaria Mănăstirii, Clopotnița și Muzeul mănăstirii.
Biserica Veche poartă Hramul Adormirii Maicii Domnului și a fost construită în stil brâncovenesc. Este în formă de cruce latină și are dimensiuni reduse. Construcția mănăstirii a început în 1690 și a durat cinci ani, se putea lucra numai vara datorită transportului anevoios al materialelor și oamenilor. Ctitorul mănăstirii este Constantin Cantacuzino și este închinată Sfintei Fecioare Maria. Sfințirea a avut loc pe 15 august 1695 în prezența Voivodului Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Țării Românești din acea vreme.
Accesul se face din curtea nouă printr-un gang boltit deasupra căreia este construit un turn de pază.
Paraclisul a fost construit în aceeași perioadă cu Biserica Veche (1690-1695), și are alături o capelă unde este Cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial, îngropat aici după dorința sa.
Biserica Nouă a fost construită între 1842-1846, din piatră și cărămidă și a fost refăcută între anii 1893-1903, urmare a numeroaselor deteriorări, tot în stil brâncovenesc, la inițiativa regelui Carol I. Având în vedere că Sinaia era reședință pentru regii României, iar Mănăstirea locuință pe timpul construirii Castelului Peleș, în naos se găsesc câteva piese valoroase, precum scaunele familiei regale, cu blazoanele acesteia.
Mănăstirea a adăpostit inițial 12 călugări dar cu timpul numărul călugărilor a crescut fiind necesara construirea unei biserici mai mari și chilii suplimentare.
Clopotnița este situată în partea de miazăzi a Noii Incinte. Turnul Clopotniței se sprijină pe coloane din piatră, învelitoarea fiind din aramă, sub cornișa acoperișului aflându-se 16 icoane în mozaic aurit realizate de un meșter venețian. Am citit că acest clopot a aparținut Mănăstirii Colțea și cântărește 1700 de kilograme.
Actualul Muzeul al Mănăstirii a fost casă de oaspeți, aici a locuit și familia regală pe timpul construirii Castelului Peleș. Muzeul adăpostește o expoziție permanență cu obiecte de cult și o colecție de icoane. Este prima expoziție de cult din țară , aici se găsește prima ediție a Bibliei tipărită în limba română.
O informație interesantă aflată mai târziu se referă la existența a cinci tipuri de cruci: Crucea lui Ștefan cel Mare (pe cupola vechii biserici), Crucea grecească cu brațe egale (deasupra intrării în Biserica Mare), Crucea latină cu brațe inegale (pe turnurile pronaosului Marii biserici), Crucea slavă cu mai multe brațe orizontale (pe cupola centrală a Bisericii Mari), Soarele închis într-o cruce latină (pe turnul Clopotniței). Toate se pot vedea în imaginile anterioare.
Toate se pot vedea în imaginile anterioare dar și aici.
Fiind prima construcție în această zonă, Mănăstirea Sinaia reprezintă și certificatul de naștere al orașului Sinaia, oraș care se va dezvolta după anii 1900.
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns