Gara din Herculane

Amplasată pe Valea Cernei, în Județul Caraș-Severin, gara din Herculane este una din cele mai romantice Gări din Europa. Clădirea în stil baroc austriac, un adevărat monument istoric a rezistat peste secole la marginea stațiunii-simbol a României, Băile Herculane. Gara a fost concepută, în urmă cu 142 de ani, după planurile arhitectului A.D. Serres, inspirat de castelul de vânătoare al împărătesei Maria Tereza, din apropierea Vienei. De altfel, edificiul nu a fost gară de la început, ci casa de vânătoare a împăratului Franz Iosif al Austriei, poartă de intrare în ceea ce kaiserul numea cea mai frumoasă stațiune de pe continent.

Inaugurată ca și gară în 20 mai 1878, a fost gazda unui lung șir de personaje istorice care s-au încadrat perfect în arhitectura locului. Linia de cale ferată era destinată realizării legăturii dintre Timișoara, Caransebeș, Orșova iar de aici, spre Imperiul Otoman.

Stațiunea Băile Herculane a fost vizitată de împărații Iosif al II-lea, Francisc I și împărăteasa Carolina, kaiserul german Wilhelm I, împăratul Franz Iosef și legendara împărăteasă Elisabeta, Sisi, de regele Serbiei Alexandru, de regele Carol I al României și de regina Elisabeta, Carmen Silva.

Cel mai cunoscut tren al lumii, Orient Expres, a circulat prin cocheta gară, care se potrivea perfect cu opulența garniturii. De-a lungul timpului, trenul a purtat regi, președinți de stat și diplomați de seamă, care au admirat și au poposit la Băile Herculane.

Intrarea în gară se face din drumul care leagă acum Bucureștiul de Caransebeș. Din păcate, atmosfera de epocă deteriorată de câteva taverne inestetice care nu se potrivesc de loc cu imaginea ce se arată în față. Cum să dai autorizație pentru așa ceva, aici?

Cu toate că monumentul istoric este grav afectat, el și-a păstrat aerul timpurilor demult apuse și se face remarcat prin frumusețea detaliilor în stil baroc. Închizi ochii și te transpui în timp. Te imaginezi coborând din caleașcă, îmbrăcată în rochie lungă și elegantă, cu pălărie mare decorată cu flori și pene. Însoțitorul poartă frac, joben și bineînțeles baston. Dar să revenim la realitate……

Am intrat în gară prin partea laterală, nici nu știu dacă se putea altfel. Pe peron o spectaculoasă boltă de iederă care se întinde peste gresia de culoare roșie. Stâlpii de susținere și betonul sunt invadate de mușchi. Probabil vara arată mai bine, verdele acoperind imperfecțiunile.

Cupola pe exterior este acoperită cu țigle romboidale multicolore de diferite dimensiuni, care formează o imagine artistică datorită amplasării lor. Scările care duc la intrarea frontală (probabil acum închisă) sunt deteriorate dar cu puțină imaginație vezi prestanța de ansamblu și personajele elegante intrând în gară.

Ne întoarcem la peron. Tocăria ușilor și a geamurilor este cam scorojită dar poartă amprenta timpului prin accesorii. Emblema „ȘEF DE STAȚIE” scrisă în 4 limbi,

vitraliile cu personajul mitologic Hercules (faceți abstracție de afișul prost plasat acolo)

sau termometrul original care probabil pe vremuri indica temperatura mediului.

Intrăm în gară. În stânga este Casa de bilete, în dreapta este Sala de așteptare. De o parte și de alta, câteva scaune din plastic care se potrivesc ca nuca-n perete. Deodată privirea ți-este atrasă de pereții decorați cu fresce cu personajul mitologic al cărui nume îl poartă cunoscuta stațiunea, Herculis dar și de candelabrele originale, frumos lucrate și încă intacte.

Cupola este sprijinită de două coloane, iar pe tavan sunt pictate figuri din mitologia romană. Candelabrul îți atrage imediat privirea, este simplu dar bine lucrat, nu știu dacă este cel original, așa se pare.

Am ieșit pe peron dezamăgiți și neputincioși în fața acestui obiectiv turistic lăsat în voia sorții de cei care ar trebui să-i redea frumusețea de altădată. Străbatem tunelul de iederă spre ieșirea opusă unde scările sunt în aceeași stare de degradare dar nu înainte de a arunca o privire spre ceea ce probabil era o subterană.

Deși se află pe lista Monumentelor Istorice fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Cernei, nimănui nu-i pasă, la fel cum nu-i pasă de Stațiunea Herculane, altădată una dintre cele mai căutate stațiuni din Europa.

Publicitate