Rovinari, oraș minier din Gorj

• 

Într-una din zilele de octombrie am plecat de acasă pe o vreme destul de mohorâtă spre Tg Jiu. O dată ajunși aici eu zic, mergem spre Tismana, soțul meu propune Motru. În final am ajuns la Rovinari. Poate vă întrebați de ce umblăm așa hai-hui prin zonă. Uite așa, ne plac plimbările, ne place să descoperim locuri frumoase sau mai puțin frumoase, toate fac parte din peisajul autohton. Rovinariul este unul din locurile unde nu am poposit de foarte mult timp. Este un oraș minier, având ca bază economică exploatarea minieră de cărbune (de suprafață și subterană) și producerea energiei electrice în cadrul termocentralei orașului, una dintre primele din Europa ca mărime. Orașul este situat la 25 Km SV de Târgu Jiu, fiind legat de acesta prin drumul național DN 66 și calea ferată electrificată Târgu Jiu-Rovinari-Turceni-Filiași-Craiova.

Am parcat mașina, am luat umbrela, masca și am pornit la pas pe pietonala din oraș. Ce să spun? Multe terase, magazine, locuri de odihnă și relaxare….. Destul de curat, blocuri reabilitate, pe ici pe colo spații verzi și floricele. Probabil pe vreme frumoasă și orașul arată mai bine.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Mi-a atras atenția o statuie, este vorba de bustul Slt. Lixandru Constantin Laurențiu, militar care și-a pierdut viața într-o misiune militară din Afganistan. Face parte din Complexul Memorial Aleea Eroilor, monument ridicat în cinstea celor care și-au jertfit viața pentru apărarea țării, în cele două războaie mondiale.

• 

• 

La capătul pietonalei se construiește ceva…..nu am identificat ce dar cel mai important, calitatea aerului este bună.

• 

• 

• 

Un parc cu nume sonor, „Central Park Rovinari” arată chiar bine, toamna și-a intrat în drepturi, pomii au culoare ruginie, florile specifice sezonului sunt plantate pe ici pe colo.

• 

• 

• 

Un loc de joacă colorat, curat și pustiu din cauza pandemiei, probabil. Dar înainte de a intra pe aleile parcului am văzut o mică bisericuță din lemn, monument istoric, construită prin 1800. M-a șocat cimitirul înconjurat de blocuri, apoi am citit că de fapt aici era satul Roșia Jiu, încorporat în prezent în orașul Rovinari.

• 

• 

• 

Ce am mai văzut? Câteva șantiere, un cămin cultural în paragină, biserici de toate confesiunile, catedrala ortodoxă, la fel ca-n multe alte localități.

Am citit pe net că ar fi ceva afaceri dezvoltate în ultimii ani precum confecționare de componente auto (închizători pentru centurile de siguranță auto), o fabrică care produce utilaje pentru industria ambalajelor. Producătorul de sisteme de gips-carton, gleturi și tencuieli Etex Building Performance (Siniat România) a câștigat licitația organizată de Complexul Energetic Oltenia pentru valorificarea gipsului de la Rovinari. În urma acestui rezultat, Etex va investi peste 6 milioane de euro într-o instalație de uscare a șlamului provenit din desulfurarea gazelor la centrala termo-electrică din localitate. Da, așa mai merge. Îmi place când ceva se mișcă. În concluzie a fost o zi reușită deși cam frig și cu burniță.

Baza rămâne Complexul Energetic Oltenia „care garantează de 40 de ani siguranța Sistemului Energetic Național pentru că vântul nu bate în fiecare zi, debitul apelor scade în arșița soarelui și nici soarele nu strălucește tot timpul pe cer. În schimb, cărbunele Complexului Energetic Oltenia mai poate furniza energie României încă 40 de ani de acum înainte și asta doar cu rezervele descoperite până în prezent”.

Publicitate