Carnavalul de la Venetia

 

In fiecare an in luna februarie (anul acesta 11-21 februarie) are loc Carnavalul de la Venetia. Asa sarbatoresc venetienii trecerea de la iarna la primavara. Festivalul venetian dateaza din anul 1296, cand Senatul Republicii Venetia a declarat Carnavalul un eveniment oficial.

Dupa Ungaria, Austria si Elvetia … Italia

Dupa ce am vizitat statiunea St Moritz, ne-am indreptat spre Italia in cautarea unei cazari (aventurile la frontiera, cu alta ocazie). Cum diferenta este totala fata de Austria si Elvetia, a fost foarte greu sa gasim ceva, asa ca apelam la Cristi pentru o rezervare pe Booking. Gaseste o camera la Sorico. Ne da adresa, Piata San Giovanni nr.1, mergem si mergem si mergem…. Se face noapte noi nu dam de adresa. Primesc un nou mesaj: incercati sa bagati la localitate Bugiallo…. Bun si facut! Margem in continuare, poate vad vreun indicator spre Sorico sau Bugiallo. La un moment dat incepem sa urcam pe un deal,  pe  un drum foarte ingust. Nici urma de localitatea notata. Dupa ceva km vad Sorico, dar GPS-ul nu ne da de stire ca ajungem. Urcam din ce in ce mai abrupt in noapte. Parca eram intr-un film cu mafioti cautand o ascunzatoare. Acum fac haz de necaz, dar acolo eram deja panicata. La un moment dat mi-i se face rau din cauza altitudinii. Sotul meu se sperie si el si nu stie ce sa faca. Suna la Cristi si acesta-i spune ca locatia este pe un varf de deal …. si de acolo vedem un lac. Cu greu imi revin putin si mergem mai departe. Dupa inca cativa km in noapte ajungem la destinatie. Bucurosi, vorba vine,  nu ne mai interesa nici cum arata camera. Dimineata aveam sa ne dam seama unde suntem. Inca o data remarc diferenta dintre poporul germanic si cel latin, din toate punctele de vedere. Cautand pe net o documentare despre Sorico vad ca in sat sunt multe alte posibilitati de cazare, mult mai frumoase si mai „domestice”, dar asa a fost sa fie….noi am fost in Bugiallo….cu vedere la Lacul Como 🙂 in Piata San Giovanni!

Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi

Moment magic la Opera din Roma. Un superb moment de performanta muzicala si revolta. 12 martie, Silvio Berlusconi a trebuit sa se confrunte cu realitatea. Italia a sarbatorit aniversarea a 150 de ani de la unire si cu acest prilej a fost la Opera din Roma, un spectacol al Operei din cele mai simbolice de la aceasta unire: „Nabucco” de Giuseppe Verdi, dirijata de Riccardo Muti.

San Remo

Deceptie totala. Ne-am dus pentru a doua oara sa vedem vestitul San Remo. Acum trei ani am trecut ca vijelia pe acolo si credeam ca  nu am retinut bine cum arata orasul, asa ca hai sa ne mai aventuram o data si sigur pentru ultima. Este vestit pentru celebrul festival de muzica usoara care se tine acolo (nici nu stiu daca se mai tine) si poate pentru cazinou, dar pentru felul in care arata in general, nu prea cred.

Ce inseamna reclama si publicitatea media!

Italia in miniatura

Anul trecut am vizitat Petit Chateau, un parc imens cu castelele din Franta in miniatura. Ne-a placut foarte mult, asa ca acum cand plecand din Rimini am vazut un indicator spre „Italia in miniatura” nu am stat pe ganduri si ne-am indreptat inspre acolo.  Si nu regretam. Un parc tematic foarte bine organizat unde poti vedea minunile Italiei si Europei. Un ansamblu de peste 240 de miniaturi arhitectonice, gari si trenulete, porturi si vaporase, aeroport si avioane, castele si ferme, parcuri si lacuri, munti si vai. Totul  intr-o realizare de exceptie. Am facut multe fotografii, din pacate nu stiu pe care sa le postez, asa ca preiau un filmulet de pe YouTube.

Acolo parca esti Guliver in Tara Piticilor. Si totusi nu ma pot abtine.

Cervia-Ravena-Rimini

De acasa stiam ca o statiune des vizitata de romani si chiar de italienii dornici de mare este Rimini. Dupa ce am inoptat la Fosso Ghiaia si dimineata sotul meu a schimbat un bec la masina (acelasi care se arde numai in strainatate, acum doi ani l-am schimbat la Roterdam, simpatica Sofronica, o dor ochii numai in occident!), am pornit spre Rimini. In drum am trecut prin alte doua statiuni la Marea Adriatica, frumoase, pline de verdeata, flori si lume. Cum inca sezonul nu este chiar in toi, multe hoteluri, moteluri si case de vacanta erau inchise. La Cervia si Ravena am facut cate un mic popas, am facut o plimbare de recunoastere pe faleza, am admirat felul lor de a se organiza si in unele locuri chiar ne-am intrebat de ce vin la noi la Marea Neagra.

Venetia

Pentru ca numai noi din familie nu vazesem Venetia si pentru ca ne era in drum, ne-am hotarat sa vizitam acest oras magnific al gondolelor, care din spusele unora este ceva ce merita vazut, un loc de care te indragostesti imediat. Dupa ce am parcat-o pe Sofronica la etajul 6 (ceva foarte original ce nu am mai vazut pana acum-trebuia lasata masina deschisa cu cheile pe bord),

am  plecat pe stradute inguste, pline de farmec, mister si lume.

Podul Europa

Podul Europa, leaga orasul austriac Innsbruck de orasul italian Bolzano. Era cel mai inalt pod din lume pana in 2004. Are o inaltime de 190 de metrii, o lungime de 815 metrii, constructia a durata peste 3 ani, are 3 benzi pe fiecare sens de mers. Inaugurarea a fost in 1963 cand avea doua benzi pe sens.  Largirea s-a facut in  1984. Trecerea pe pod costa 8 Euro pentru autoturisme. La cerere se fac lansari cu coarda elastica, contra cost. Cine are ochi buni poate vedea in fotografie un „curajos”

Putin in Italia

Cum ne-am invartit ceva prin Innsbruck, am mers pe tot felul de strazi si stradute, ce ne-a trecut prin cap? Sa mergem putin pana in Italia. Zis si facut. Am programat-o pe Ioana (GPS-ul) si la drum. Dupa cca 50 de km, binenteles tot pe drum european nu pe autostrada,