Ranca 2010-Campionatul National de Viteza in Coasta-Cupa Gorjului

Duminica trecuta am fost la Ranca-Novaci cu intentia de a vedea raliul ce se desfasura aici. Eu nu prea eram incantata pentru ca drumul este destul de greu si-mi imaginam ca va fi nebunie acolo. Si asa cum am prevazut, lume multa, mai ales ca am ajuns la sfarsitul concursului, adica atunci cand masinile de concurs coborau in Novaci pentru premiere. Asa ca am facut calea intoarsa in oras, am gasit locatia unde erau parcate masinile de cursa, am facut cateva fotografii bolizilor, am tras cu ochiul la cupele pregatite pentru premiere, ne-am incantat privirile cu privelistea din zona, am vazut cateva vile frumoase, am trecut prin Tg Jiu la cumparaturi si acasa. Cum vremea a fost foarte frumoasa si fotografiile au iesit destul de bine.

Ranca-Gorj

Ieri pentru ca era tarziu si nu aveam unde merge la ora inaintata, sotul meu mi-a propun un drum la Ranca, o statiune montana in judetul Gorj la 1600 m altitudine. Pana aici toate bune si frumoase. Defilelul Jiului l-am facut incet, SIP incercand sa scoata un consum cat mai mic. Am luat-o din Tg Jiu spre Valcea si dupa 43 km am ajuns la Novaci. Acum e acum. Am chinuit-o pe saraca Sofronica (masina noastra) urcand pe un drum cu multe serpentine pana la Ranca si de acolo pana la 2000 m altitudine spre Obarsia Lotrului. Nu, nu am ajuns la Obarsie pentru ca drumul este in lucru si pentru ca oricum mie mi-era cam frica. Pana la Ranca era si pana acum bun, dar s-a mai turnat un strat de asfalt, asa ca sa fie mai inalt si santul de scurgere mai adanc. Inca nu s-au pus parapeti spre prapastie, deci tot drumul eu am fost cu inima la gura. Mi-i se parea ca este si mai ingust, in afara de portiunile in care chiar era numai o banda gata si gurile de canal pe mijlocului drumului ridicate destul de mult peste sosea. Probabil nu vor ramane asa, dar acum se facea slalom printre ele. De la ultima noastra vizita aici s-a construit enorm de mult, statiunea este un oras  adevarat cu vile, pensiuni, hoteluri care mai de care mai mari, frumoase si colorate. Din pacate vara statiunile montate nu arata bine deloc din cauza lucrarilor de santier, care parca nu se termina niciodata.  Dupa ce am facut cateva fotografii si am ajuns cu capul in nori-la propriu-am inceput coborarea. Cred ca din cauza starii incordate si a emotiilor nu am fost in forma la coborare.

Partia principala