Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

Moartea unui sef de stat

Pornind de la un post scris de Cristi, de fapt de la fotografiile postate care exprima mai mult decat 1000 de cuvinte sentimentele polonezilor in aceste zile triste, mi-am adus aminte de ziua in care a murit Ghe Ghe Dej. Binenteles ca eram mica pe vremea aceea, dar mi-a ramas intiparit pe retina un aspect interesant. Eram in piata cu mama cand a fost anuntata moartea presedintelui, adica a secretarului general al PCR. Lumea a ramas incremenita, se vorbea incet, se plangea. Binenteles ca habar nu aveam ce se petrece, dar m-a impresionat gestul oamenilor simplii in fata unei nenorociri, a mortii sefului statului. Se discuta in soapta ca ar fi fost ucis de rusi. De fapt pe atunci lumea  nu era atat de indoctinata politic, de patimasa ca in zile noastre. Fiecare-si vedea de treburile lui, de lucrul in fabrici, uzine si pe santiere, de gradinile cu zarzavat, de pomii fructiferi, de cresterea porcilor, oilor si a vacilor, de gospodariile individuale cu multe „oratanii”. Iar noi copiii habar nu aveam ce-i aia politica, aveam numai un portret in clasa cu poza secretarului general. In rest nu stiam si nici nu ne interesa nimic. Singura noastra treaba era sa invatam, sa fim cuminti, sa vorbim frumos, sa ne jucam cu copiii in curte, sa ascultam povestile bunicilor, sa ajutam in gospodarie. Frumoase si curate vremuri!

13 aprilie 2010 Posted by | Moarte, Presedinte, Tragedie | Lasă un comentariu