Colibiță

În luna iunie am avut întâlnirea de 43 de ani de la terminarea facultății. Da, încercăm ca în fiecare an să ne vedem într-o locație, fără prea mare pregătire dar cu mult drag de revedere. Anul trecut era stabilită la Colibița dar cum pandemia ne-a împiedicat să ne vedem anul acesta colegul Bălan a rezolvat tot la acolo, o zonă superbă aproape de Bistrița. Drumul cam lung pentru noi dar am constatat că o colegă a venit din Brăila, deci și mai de departe. Au venit din Cluj, Deva, Hunedoara, Huedin, Abrud, Cugir, Oradea…..dar ca de obicei cei mai de aproape nu au venit și nici nu au dat un semn de viață. Nu am fost mulți dar ne-am simțit foarte bine, am depănat amintiri, ne-am povestit de copii și nepoți, ne-am plimbat prin zonă. Am vizitat Mănăstirea Piatra Fântânele, am servit masa la Stâna Parc West aparținând de Fisherman’s Resort, unii au făcut o plimbare cu barca pe lacul Colibița, ce mai a fost frumos.

Vulcanii noroioși

Da, am ajuns să vedem și noi „Vulcanii noroioși„datorită copiilor care ne-au scos la plimbare într-o frumoasă duminică. Cu mic cu mare ne-am îmbarcat în mașini și la drum. Ei mai fuseseră de câteva ori dar acum vroiau să-i arate lui Alex dar și nouă. Drumul a fost foarte bun, am făcut câteva popasuri pentru un suc și ceva de mâncare după care direcția la vulcani.

Cu și despre virșli

Nu știu ce-mi veni să scriu acest post la o oră târzie din noapte….. Oare mi-a foame sau doar poftă? Da, deși blogul meu de bucătăreală este „Rețetelemamei„, o să scriu câteva rânduri despre mâncare, mai bine zis, despre VIRȘLI. Poate vă intrebați ce-s ăia…

Vizită în HD: Juliana Ballroom

În cadrul evenimentului organizat în Hunedora (#vizitainHD) după ce am fost la Muzeul Aurului din Brad, la Țebea, la Casa memoriala Crișan, la Mănăstirea Crișan, poposim la „Juliana Ballroom„.

Baden, oaza de liniste, frumusete si eleganta

Pentru ca stiam ca la cativa km de Viena este statiunea cu ape termale Baden, ne-am gandit ca merita s-o vizitam cu atat mai mult cu cat eram convinsi ca trebuie sa fie foarte frumoasa, asa cum sunt toate orasele Austriei. Si nu ne-au fost inselate asteptarile, un oras frumos, curat, civilizat, cu multe flori, parcuri, constructii vechi si noi, oameni amabili. Chiar daca a fost frig si soarele nu si-a aratat fata, plimbarea a fost frumoasa si sigur vom reveni si in alt anotimp. Din pliante distribuite gratuit pe strada am putut spicui cateva informati:

Celebritatea orasului Baden dateaza din vremea romanilor.

Moneasa-Perla Apusenilor

Moneasa,  supranumita „Perla Apusenilor” este situata la o altitudine de 280 m in depresiunea Moneasa, la poalele muntilor Codru-Moma. Este renumita inca din secolul XVI-lea, mai ales datorita izvoarelor sale, mezotermale. Ea a fost atestata documentar pentru prima data la 1597. Apele termale au temperatura de 25-32C si sunt ape bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, hipotone, toate avand efect binefac atat in cazul asteniei nervoase si al imbolnavirilor aparatului locomotor si al sistemului nervos periferic.Titlul de statiune balneara i-a fost conferit de Ministerul de Interne Imperial de la Viena in 1886. Statiunea, de la an la an este mai mare, mai cocheta, mai moderna. M-a surprins aglomeratia.

Sinaia Cota 1400

O data ajunsi la Sinaia, privim in dreapta si stanga, ramanem uimiti de cate constructii au rasarit pe munte, admiram vechile constructii pline de farmecul anilor trecuri, criticam cateva chiciuri, dar si laudam constructiile cu gust. Si cum noi trebuie sa batem toate strazile si stradutele, ne apare in fata un minuscul indicator spre Cota 1400. O luam pe acolo si urcam, urcam, urcam, serpentine, drum foarte bun si mai putin bun, brazi tineri si batrani, placute cu atentionarea turistilor ca zona este „frecventata” de ursi, sa nu se rupa flori numai sa se priveasca, sa nu se aprinda focul in padure, sa facem liniste si sa nu hranim animalele salbatice. Si uite asa dupa ce vedem ca mai sunt si alte masini pe traseu, dupa ce depasim doi biciclisti, trecem prin cateva zone cu ceata ajungem la Cota 1400. Acolo liniste totala. Cateva masini parcate, o terasa de vara partial ocupata si foarte putini turisti. Probabil iarna este cu totul altfel, desi….

Coliba Haiducilor-Poiana Brasov

Daca tot am fost doua zile la Brasov, pentru relaxare in prima seara am urcat in Poiana si am luat masa la Coliba Haiducilor. O locatie speciala, atmosfera placuta, bucatarie romaneasca, servire ireprosabila, mancaruri traditionale, muzica populara si de petrecere. Din pacate nu am reusit sa fac fotografii prea multe, doar atatea cat sa va starnesc curiozitatea de a merge si vedea cu ochii vostrii.

De ce la altii se poate

De cand cu programul asta politic, electoral sau cum o fi el,  „Prima casa”,  caut pe net apartamente (de casa nu poate fi vorba) la un pret care sa se incadreze in cerintele programului. Binenteles ca nu am gasit mare lucru, ma refer la Bucuresti, ca la cucuietii din deal poate se gaseste. Si tot cautand asa, am ajuns pe un sait care mi-a placut nu prin cum este, ci prin ceea ce ofera. Daca sunteti curiosi accesati-l si va convingeti. Oare la ei de ce se poate? Iar de statiunea montana Bansko, nu am cuvinte.

Turismul romanesc

De 1 Mai am luat masina, catelul si purcelul si am plecat la Orsova. Cum drumul pe Valea Cernei este o splendoare, l-am preferat celui prin Motru.