De la Curtea de Argeș spre Bran

În minivacanța de iulie am plecat pe la 8:30 cu prima destinație Poiana Brașov. Am folosit un drum pe care nu mai fusesem, prin Curtea de Argeș, Câmpulung, Bran.
Citește în continuareÎn căutarea primăverii la Lugoj
Am trecut de nenumărate ori prin Lugoj în drum spre Timișoara, am și poposit de câteva ori pentru a admira orașul plin de istorie și încă mai avem de aprofundat. De data aceasta la noi fiind încă iarnă în martie ne-am gândit că mai la șes întâlnim primăvara așa că Lugojul a fost destinația de weekend. Deși nu a plouat, cerul a fost înnorat dar destul de plăcut pentru o plimbare și câteva fotografii.
Citește în continuareBiserica Zlătari
Biserica, construită din lemn de aurarii greci, este atestată documentar în anul 1667, ca aparținând unui han al Bucureștilor de pe Calea Victoriei și poartă hramul Sfântului Ciprian.
Hanul lui Manuc
Hanul Manuc, este unul dintre cele mai importante obiective turistice din București, monument istoric, loc de petrecere a timpului liber, în restaurantele, cafenelele și magazinele pe care le găzduiește în zilele noastre. Se prevede, ca în viitor, prin eforturile moștenitorilor, să-și recapete și menirea de hotel.
Oradea în două ore!
De foarte mult timp ne dorim să ajungem în Oradea, nu am fost de cca 20 de ani și am citit și auzit că este un oraș cu clădiri restaurate, refăcut pe ici pe colo, deci foarte frumos. Având o întâlnire la Felix am profitat de ocazie și am dat o fugă în acest superb oraș.
Pantofi pe faleza Dunării
Pe faleza Dunării, la câteva sute de metri de impunătoarea clădire a Parlamentului se află unul din cele mai emoționante monumente memoriale dedicat holocaustului din Budapesta. Monumentul este ridicat în aprilie 2005. Sunt 60 de perechi de încălțări de bărbați, femei și copii, confecționate din fier și fixate în piatră, chiar la marginea apei. Sunt de modele diferite, calitate diferită dar au ceva în comun. Sunt lăsate în dezordine precum pe preșul din fața unei uși când te descalți în grabă.
Istorie pe Calea Victoriei
Până în ’93 mergeam la București cel puțin o dată pe luna, urmând ca ulterior drumurile mele dese să fie la Cluj, Timișoara și Brașov. Serviciul, bată-l vina! O dată cu mutarea fiului meu în capitală, poate o dată pe an ajungeam să trec prin București dar niciodată să stau mai mult de o zi sau două.