7 ianuarie, zi Sfanta

Astazi e ziua mea. O zi frumoasa si totusi trista. Frumoasa pentru ca printre atatia Sfinti, ma sarbatoresc si eu, desi nu sunt o „sfanta”. In aceasta zi geroasa de iarna, 7 ianuarie m-am nascut.  Probabil de aceea parintii mi-au dat numele unei gingase flori albe, care incearca sa-si scoata capul din nameti. Acest nume mi-a marcat putin viata, pentru ca intr-adevar sunt gingasa, cel putin in ceea ce priveste latura emotionala.

Imi plac florile, animalutele de plus, lucrurile gingase, tandretea si iubirea. Desi sunt nascuta iarna, nu-mi place deloc acest anotimp. Este prea rece si inaccesibil pentru mine. Astept cu ardoare primavara, cand totul renaste, cand apar ghioceii si brandusele, cand iarba incolteste, cand pasarelele ciripesc….. Urmarind aseara „Genialii” am ascultat printre lacrimi cantecul pe versurile lui Adrian Paunescu, „Ruga pentru parinti” (nu cantat de  Hrusca), m-am gandit imediat la parintii mei, am varsat o lacrima, am spus o rugaciune in memoria lor si mi-am adus aminte ca printre cadourile pe care le primeam de la ei nu lipseau niciodata doua kg de mandarine. De cand ei sunt plecati dintre noi, in fiecare an cumpar singura mandarinele. Spuneam ca este si trista aceasta zi. Da. Pentru ca anii trec, pentru ca tineretea s-a dus, devenind maturi, poate prea maturi ne trec prin minte si alte lucruri mai putin frumoase, poate chiar triste. Asta e viata. Oricum sa ma bucur de prezent, sa las melancolia deoparte si sa urez tuturor celor care se aniverseaza astazi un sincer si calduros LA MULTI ANI.