Cazino Sinaia-prima parte
Am trecut prin zonă de foarte multe ori dar niciodată nu ne-am potrivit cu programul de vizitare. De data aceasta la întoarcere spre casă m-am documentat și am ajuns la turul de la ora 13:20. Pot să spun că este ceva deosebit, prin expunerea ghidului te transpui în epocă și vezi mesele și împătimiții jucători. Imaginație să ai, restul vine de la sine.
Încă de la început ai o mare problemă, să asculți detaliile prezentate de ghid sau să privești superbele încăperi….Ești atât de fascinat de ceea ce vezi încât asculți uitându-te de jur împrejur sau îți sucești gâtul admirând tavanul plin de oglinzi și scafe. Ghidul precizează de la început că se pot face fotografii, mai puțin filmări și înregistrări audio. Așa ar trebui să fie la toate obiective turistice. o promovare în plus nu strică!
Istoricul Casino-ului, monument-emblemă al orașului.
Amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”, Casino-ul reprezintă unul din simbolurile stațiunii. Clădirea a fost construită între anii 1911-1912, pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a stațiunii, construită de prințul Dimitrie Ghica. Principalul acționar a fost baronul de Marçay, acționar și la cazinoul din Monte Carlo, alături de Eforia Spitalelor Civile și Primăria Locală
Inaugurarea s-a făcut în 1913 atunci fiind și singura dată în care regele Carol I i-a călcat pragul, el personal dezaprobând jocul de noroc. Baronul de Marcay era un personaj foarte generos și sprijinea prin donații văduvele de război și orfanii, ceea ce a făcut ca Regele Carol I să fie mai indulgent față de activitatea din Casino. Tot Baronul de Marcay a construit în 1914 și Hotelul Palace din Constanța, învecinat cazino-ului.
La inaugurare George Enescu a concertat pe scena teatrului din incinta Casino-ului în fața invitaților de marcă, a familiei regale și a lui Titu Maiorescu (pe atunci prim ministru). Seara s-a încheiat cu spectaculoase focuri de artificii. De atunci și până în 1947, când comunismul a interzis jocurile de noroc, Casino-ul a funcționat cu intermitențele datorate celor două războaie mondiale când a devenit centru de refugiați și răniți.
Prin eleganța și jocurile sale, Casino-ul devine în scurt timp atracția stațiunii și o importantă sursă de venituri pentru acționarii săi.
Weekend-urile la Casino atrăgeau protipendada pentru ruletă, jocuri de cărți (baccara, braziliană), rummy, șah, table și țintar.
Apogeul a fost atins în anii 30, când trenurile care veneau din București ajungeau sâmbăta și duminica la ora 16 în gara din Sinaia și plecau după ora 22. Împătimiții jocurilor de noroc soseau și din țara vecină cu expresul de Budapesta, biletele erau dus-întors iar pasagerii nu aveau nevoie de pașaport, la graniță se știa scopul trecerii frontierei. Cei mai bogați soseau în automobile de lux, se cazau la hotelul Palace și abia apoi se îndreptau spre sălile de joc, uneori folosind chiar coridorul subteran dintre cele două clădiri pentru a nu fi văzuți sau prădați de hoți.
Acest “magnet social” denumit și „Casa Diavolului” găzduia, în fiecare zi de joc, 600-800 de persoane. La cele 13 mese din marea Sală Oglinzilor luminate de candelabre de cristal se desfășurau jocurile de ruletă. În partea dreaptă erau câteva mese cu fotolii unde doamnele care-i însoțeau pe jucători puteau savura o cafea sau un pahar de lichior fin. Asta dacă nu erau și ele tentate de joc.
În Sala Ovală, în care se intra din Sala Oglinzilor, se juca cărți, rummy, table. Printr-o ușă glasvand pătrundeau acordurile orchestrei de jazz din barul-restaurant, unde se făcea consumație și se dansa. Sala mică, “la salle privée”, avea doar două mese la care miza minimă era de cinci ori mai mare decât în alte săli.
Ghida ne-a povestit că înainte de a pătrunde în Casino, jucătorii, încrezători în șansele unor câștiguri însemnate aruncau arginți în fântâna arteziană din fața clădirii.
Odată intrați în cazinou însă, erau repede seduși de beția jocului și pierdeau sume importante de bani, apoi, luau împrumuturi cu dobânzi uriașe, iscăleau polițe ce valorau o avere. Femeile își jucau chiar și bijuteriile, iar bărbații, ceasurile cu lanț de aur.
La timpul respectiv a fost mediatizat cazul fraților Loebel care și-au pierdut întreaga avere și s-au sinucis la doar două zile după inaugurare.
După ora zece seara, rămâneau numai cei ce își permiteau cazarea în oraș ori cei bogați care jucau în săli private, apoi se duceau în hotelul Palace printr-un tunel subteran la orele mici ale dimineții.
După cel de-al doilea război mondial Casino-ul trece din proprietatea Eforiei Spitalelor Civile în proprietatea statului spațiul fiind folosit o perioadă de Societatea de Cruce Roșie în scopuri umanitare.
În anii următori, după importante reparații și adaptări, dar păstrându-i-se eleganța care l-a consacrat, Casino-ul a devenit Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia și va adăposti biblioteca orașului, diverse cercuri artistice și va fi gazda multora manifestări culturale, printre care: spectacole de teatru, folclor, concerte.
În anul 1978, Casino-ul a fost destinat unor activități de protocol după o renovare făcută de același arhitect care a refăcut și Palatul Peleș. Nicolae Ceaușescu și Elena își aleg două camere generoase, respectiv Cabinetul verde și Cabinetul Baronului de Marcay ce odinioară fuseseră săli private de joc și le transformă în Cabinetul 1 și Cabinetul 2. Ambele sunt deschise publicului și se pot vizita.
După anii 90, clădirea trece în Administrația Protocolului de Stat. Acum monumentul se află în subordinea Consiliului Local al Orașului Sinaia și adăpostește Centrul Internațional de Conferințe. În afara vizitelor ghidate, aici se organizează evenimente corporate, evenimente private, concursuri de dans, petreceri, expoziții de artă cu caracter temporar și permanent. De menționat că Casino-ul se autofinanțează.
Locul nu este numai de o frumusețe rară dar și înțesat de povești și legende. Dacă pereții ar putea vorbii am afla multe lucruri interesante 🙂 Despre fiecare încăpere vizitată voi povesti într-un post viitor.
PS. Informațiile prezentate sunt oferite de ghidul care ne-a însoțit și de pe saitul Casino-ului.
[…] parc, iar vizita a început din Foaierul clădirii (198 mp), unde ghida ne-a prezentat pe larg istoria clădirii presărată cu picanterii din vremurile de glorie. Aici, în urmă cu un secol, oaspeții […]
Pingback de Casino Sinaia-partea doua « Ghiocel07 | 22 august 2019 |